Istoria mărcii Dacia: de la licența Renault 12 la modele 100% proiectate la Mioveni
Puține mărci auto au o legătură emoțională atât de puternică cu o țară precum Dacia cu România. Pentru multe generații, „mașină” a fost aproape sinonim cu „Dacia”, fie că vorbim de 1300, de papuc sau de primele Logan-uri. Drumul de la licența Renault 12 la SUV-uri moderne, hibride și modele concepute local a fost lung, plin de compromisuri, dar și de momente cheie care au schimbat radical direcția companiei.
Dacia nu a fost niciodată doar un brand auto; a fost un proiect industrial și social, o încercare de a pune România pe harta producătorilor auto, mai întâi în blocul estic, apoi la nivel european.
Epoca licenței Renault: Dacia 1100, 1300 și anii comunismului
Povestea începe în anii ’60, când România decide să dezvolte o industrie auto proprie. După discuții cu mai mulți producători occidentali, se ajunge la un acord cu Renault, iar Dacia începe producția sub licență. Primul model, Dacia 1100, era practic un Renault 8 produs la Pitești, dar adevăratul „mit fondator” este Dacia 1300, derivată din Renault 12.
Lansată la sfârșitul anilor ’60, Dacia 1300 a devenit rapid „mașina poporului”. Deși tehnologic era deja modestă față de Vest, în România anilor ’70–’80 reprezenta un salt uriaș: o mașină de familie, cu portbagaj mare, relativ ușor de întreținut și reparat. A urmat o pleiadă de versiuni și restilizări – 1310, 1410, break, papuc – care au prelungit viața platformei inițiale până mult după căderea comunismului.
În paralel, lipsa concurenței reale și izolarea economică au făcut ca Dacia să rămână mult în urmă la capitolul tehnologie. Asta a fost și marea provocare de după 1990: cum transformi un producător de mașini învechite într-un jucător competitiv într-o piață europeană extrem de dură.
De la preluarea de către Renault la modelele proiectate la Mioveni
Momentul de cotitură vine în 1999, când Renault preia pachetul majoritar de acțiuni la Dacia. Obiectivul declarat: să construiască o mașină robustă, simplă și accesibilă pentru piețele emergente. Rezultatul a fost Logan, lansat în 2004, un model care a depășit cu mult așteptările. Nu doar că a devenit mașina preferată a românilor, dar a avut succes în toată Europa și în afara ei, sub brandurile Dacia și Renault.
De aici încolo, rolul centrului de la Mioveni și al inginerilor români crește constant. Duster, lansat în 2010, este primul SUV accesibil care chiar livrează ce promite: garda la sol bună, tracțiune integrală opțională și costuri decente. Succesul său confirmă că Dacia poate trece dincolo de rolul de „mașină ieftină” și poate deveni un brand inteligent, care oferă esențialul fără artificii.
În ultimii ani, modelele din gama nouă – Sandero, Jogger, noile generații Duster și viitoarele electrice – se bazează tot mai mult pe design, inginerie și testare derulate în România, în strânsă colaborare cu centrele Renault. Dacia devine astfel un pilon al grupului, nu doar „fabrica ieftină” de la marginea Europei.
Astăzi, când vorbești de Dacia, nu mai vorbești doar de „moștenirea 1300”, ci de un brand matur, cu identitate proprie, care reușește să fie în același timp accesibil și relevant pentru vest-europeni. Drumul de la licența Renault 12 la modelele proiectate la Mioveni arată cum o marcă pornită dintr-un compromis politic poate ajunge, în timp, un succes industrial autentic.