INTERVIU cu Monica Lăzurean-Gorgan, producătoarea documentarului românesc „TATA” – un documentar profund despre rănile trecutului și puterea confruntării

Din 8 septembrie 2025, documentarul „TATA”, scris și regizat de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, va fi lansat în cinematografele din România, fiind distribuit de Culoar Films. Filmul este produs de Monica Lăzurean-Gorgan, prin Manifest Film, și a fost realizat cu sprijinul mai multor parteneri internaționali, printre care HBO, ARTE, Al Jazeera Documentary și Centrul Național al Cinematografiei.

Playtech a discutat cu Monica Lăzurean-Gorgan, producătoarea documentarului românesc, ca să aflăm de ce a fost convinsă să se implice în proiectul TATA și de ce a fost un demers cinematografic sincer și necesar.

Documentarul urmărește povestea Linei, o jurnalistă din Republica Moldova, care, după ani de tăcere și înstrăinare, primește un mesaj de la tatăl său, muncitor în Italia, în care acesta îi arată urmele violenței fizice suferite la locul de muncă. Ceea ce începe ca o investigație jurnalistică se transformă într-o călătorie profund personală, în care Lina este forțată să confrunte traume vechi, tipare de violență domestică și moșteniri dureroase care traversează generații. Filmul este vorbit în română și italiană, are o durată de 82 de minute și a fost prezentat deja în numeroase festivaluri internaționale, unde a câștigat premii importante, inclusiv Premiul Publicului la Les Films de Cannes à Bucarest și Silver Horn pentru regie la Cracovia IFF.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

„TATA” este mai mult decât un film documentar – este o confesiune, o radiografie a relațiilor de familie afectate de migrație, violență și tăcere, dar și un exercițiu de curaj, empatie și reconstrucție. Regizorii reușesc să creeze o punte între trecut și prezent, între trauma moștenită și dorința de a rupe cercul durerii. Lina Vdovîi însuflețește ecranul nu doar cu povestea tatălui său, ci și cu o reflecție sinceră asupra propriei copilării marcate de abuzuri, într-o încercare autentică de a înțelege și vindeca.

Monica Lăzurean-Gorgan – producător de film cu viziune și impact internațional

Monica Lăzurean Foto: Chris Nemeș

Monica Lăzurean-Gorgan este una dintre cele mai respectate figuri din cinematografia documentară românească, cu o experiență amplă ca producătoare, regizoare și co-producătoare a unor titluri premiate pe plan internațional. Membră a Academiei Europene de Film (EFA) și a Academiei Americane de Film (AMPAS), Monica are o carieră solidă, fiind implicată în proiecte cu vizibilitate mare la festivaluri precum Berlinale, Sundance, CPH:Dox sau HotDocs.

Este cunoscută pentru producția filmului multi-premiat „Acasă, My Home” (r. Radu Ciorniciuc), dar și pentru implicarea în „Touch Me Not” (r. Adina Pintilie), câștigător al Ursului de Aur la Berlinale. Ca regizoare, a realizat documentare relevante precum „Doar o răsuflare”, „Dacii liberi” sau „Lemn”, toate tratând teme sensibile și relevante social, de la religie și mediu, până la identitate și patrimoniu.

În „TATA”, Monica Lăzurean-Gorgan continuă să-și pună amprenta asupra unor proiecte cu miză umană puternică, susținând povești intime, dar cu rezonanță universală. Prin activitatea sa constantă și colaborările internaționale strategice, ea contribuie semnificativ la promovarea cinematografiei documentare din România și Europa de Est pe scena globală.

Playtech: Ce te-a convins să te implici în proiectul TATA, un documentar atât de personal și emoțional pentru Lina Vdovîi? Ce ți s-a părut esențial în poveste pentru a considera că merită spusă pe marele ecran?

Monica Lăzurean: Pe de o parte, m-a convins curajul Linei de a aborda un subiect atât de intens și personal. Pe de altă parte, încrederea a venit și din colaborarea anterioară avută cu Radu Ciorniciuc la filmul „Acasă”. Apreciez profund curajul la un regizor – fie că vorbim despre un curaj formal, estetic, fie despre unul personal și emoțional. Cred că e esențial să ieșim din zona de confort și să explorăm direcții noi, atunci când facem film.

Playtech: Ai colaborat anterior cu Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc la Acasă, My Home. Cum a evoluat această colaborare odată cu TATA și ce provocări noi a adus acest proiect?

Monica Lăzurean: Colaborarea anterioară pentru filmul „Acasă” ne-a permis să lucrăm fără dificultăți la filmul „Tata”. Ne cunoșteam deja bine, aveam încredere unii în alții și știam cum să gestionăm împreună provocările apărute pe parcursul producției.

Fiecare proiect aduce, desigur, noi dificultăți – chiar și cu o experiență solidă, există întotdeauna aspecte impredictibile. Dar tocmai asta este frumusețea filmului documentar: te ține mereu alert, flexibil și gata să te adaptezi.

Playtech: ⁠Filmul a fost realizat pe parcursul a șase ani, în trei țări. Cum ai gestionat, ca producătoare, complexitatea logistică și financiară a unei asemenea producții? Au fost momente-cheie în care a trebuit să iei decizii dificile pentru a duce proiectul mai departe?

Monica Lăzurean: Aș putea spune că acest film nu a avut o producție dificilă. Povestea și scenariul au fost bine conturate încă de la început, iar strategia proiectului a fost gândită și implementată din timp. Am avut norocul să găsim parteneri și coproducători care au crezut în film, ceea ce ne-a permis să avansăm constant, atât în etapa de dezvoltare, cât și în cea de producție. Desigur, au existat momente-cheie, dar toate deciziile importante au fost luate împreună cu echipa și regizorii, și cred că au fost decizii bune. Perioada de post-producție, în special montajul, a fost mai lungă și a presupus alegeri importante, dar fiecare a fost asumată cu responsabilitate și în interesul filmului.

Playtech: Documentarul a fost inclus în numeroase programe internaționale de dezvoltare și a câștigat premii importante. Cum au contribuit aceste selecții și recunoașteri la maturizarea proiectului?

Monica Lăzurean: Într-adevăr, proiectul de documentar a fost selectat în perioada de dezvoltare, dar și de producție în câteva workshop-uri importante, cum ar fi cel de la Chicken & Egg Pictures, sau UnionDocs Early Production Lab în America; CIRCLE Women Doc Accelerator, ESoDoc, IDFA Forum, Cannes Docs Showcase în Europa. Aceste workshop-uri sunt extrem de valoroase pentru un regizor aflat la debut, mai ales atunci când regizorul spune o poveste personală și, în același timp, are rolul protagonistului. Ele oferă sprijin și curaj, te ajută să te vezi din exterior, ca personaj, și îți oferă o perspectivă mai largă asupra propriei povești. În plus, îți dau încrederea că ești pe drumul cel bun.

Playtech: Ai produs în trecut documentare cu subiecte sociale foarte sensibile. Ce crezi că aduce TATA în plus, atât ca temă, cât și ca formulă cinematografică? Este un pas înainte în direcția asumării unui cinema documentar personal și politic deopotrivă?

Monica Lăzurean: „Tata” este un documentar care pornește dintr-un curaj profund personal. Nu e doar un film pe o temă socială, ci și o explorare personală – iar această dimensiune intimă capătă, inevitabil, o valență politică. Nu aș îndrăzni să spun că reprezintă un pas înainte pentru un cinema documentar personal și politic, dar cred că este un film care tratează cu sinceritate și responsabilitate câteva dintre cele mai sensibile subiecte ale societății noastre.

Playtech: Care au fost cele mai mari obstacole pe care le-ai întâlnit în realizarea acestui film? A fost vreun moment în care te-ai gândit că proiectul nu va ajunge la capăt?

Monica Lăzurean: În procesul de producție propriu-zisă, nu au existat obstacole majore. Însă, provocările au apărut în alte planuri – personale, etice și deontologice. Este responsabilitate mare în expunerea în film a unei persoane care nu are aceeași capacitate ca noi, de a putea controla ce intră în film și deci de a-și controla imaginea, ceea ce a necesitat o reflecție profundă asupra responsabilităților și riscurilor implicate. În plus, au existat și provocări juridice, întrucât filmul prezintă un alt personaj – șeful din Italia – ale cărui acțiuni sunt condamnabile. Pentru a ne asigura că suntem în deplină siguranță din punct de vedere legal, am colaborat îndeaproape cu mai mulți avocați.

Playtech: Filmul a fost selecționat la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, o performanță importantă pentru un documentar românesc. Ce impact crezi că va avea această premieră asupra parcursului internațional al filmului?

Monica Lăzurean: După proiecția de la Toronto, din toamna anului 2024, numeroase festivaluri internaționale de film și-au exprimat dorința de a include filmul în selecțiile lor. Aproape un an mai târziu, filmul continuă să fie prezent în circuitul festivalier internațional. Chiar dacă nu este o regulă – participarea în premieră la un festival mare poate să contribuie la vizibilitatea filmului și îi deschide drumul către un public mai larg.

Playtech: Prin ce mijloace îți propui să duci mesajul filmului mai departe, dincolo de festivaluri? Vor exista campanii sociale, proiecții în comunități sau dezbateri care să extindă impactul documentarului?

Monica Lăzurean: Ne dorim să avem cât mai multă energie, o echipă unită și susținere financiară solidă, pentru a duce filmul în fața unui public cât mai larg. Sperăm ca el să devină un instrument activ în campanii sociale și să fie folosit ca punct de plecare în dezbateri importante – despre abuz și violență domestică, despre drepturile muncitorilor migranți – teme urgente care merită vizibilitate și reflecție.â

Playtech: După TATA, în ce direcție vrei să mergi mai departe ca producătoare?

Monica Lăzurean: La Manifest Film lucrăm la proiecte numeroase și variate, atât documentare, cât și de ficțiune. Când aleg un proiect, mă ghidez în special după două criterii: curajul regizorului și calitatea umană. Avem în dezvoltare filme foarte diverse – de la eseuri cinematografice și documentare sociale sau personale, până la thrillere documentare, drame sau comedii. Ca producătoare, aleg să merg mai departe alături de proiecte speciale, curajoase, neconvenționale – departe de formulele clasice și de filmele previzibile.

Așadar, din acest interviu aflăm că Monica Lăzurean-Gorgan a fost convinsă să se implice în proiectul TATA de curajul regizoarei Lina Vdovîi de a transforma o experiență personală dureroasă într-un demers cinematografic sincer și necesar. Colaborarea solidă cu Radu Ciorniciuc și o strategie de producție bine conturată au facilitat realizarea filmului, în ciuda complexității logistice și etice. Monica consideră că TATA are potențialul de a deveni un instrument de dialog social și transformare, prin proiecții în comunități și campanii dedicate temelor sensibile pe care le abordează.