30 ian. 2025 | 09:14

EXCLUSIV „Subteran”, primul serial românesc original produs de Netflix în România: Actorii povestesc despre provocările și atmosfera de pe platou

Netflix
EXCLUSIV
Cosmin Teodor Pană (sau Dracu Negrescu), Subteran, Netflix

„Subteran” este primul serial românesc original produs de Netflix în România, o producție ambițioasă care promite să aducă pe ecrane o poveste intensă despre corupție, crimă organizată și lupta pentru supraviețuire într-un București întunecat și imprevizibil.

Cu o distribuție formată din actori români de top și un scenariu care îmbină elemente de thriller, acțiune și dramă, Subteran marchează un moment important pentru industria cinematografică din România, poziționând țara pe harta producțiilor internaționale de succes. Serialul este așteptat să ofere o perspectivă autentică asupra realităților locale, într-un stil vizual modern și captivant.

Playtech a discutat cu doi dintre actorii din distribuția serialului românesc de pe Netflix, Cosmin Teodor Pană și Irina Artenii, pentru a afla mai multe despre personajele lor și cum a fost la filmări.

INTERVIU Cosmin Teodor Pană (sau Dracu Negrescu)

Cosmin Teodor Pană, actor Foto: Andrei Runcanu

Playtech: Cum te-ai conectat cu personajul tău? Ce te-a atras cel mai mult la acest rol?

Cosmin Teodor Pană: M-am conectat imediat. Instant. Cred că a fost predestinat. Acum doi ani am jucat rolul Satana în spectacolul „Portugalia” la Teatrul Anton Pann, unde sunt angajat. Am vrut dintotdeauna să joc un mafiot și probabil că entuziasmul mi-a dat aripi. Am fost cucerit din prima de Dracu. Ca profesionist, m-a atras provocarea de a-i imprima și o latură umană.

Playtech: Serialul explorează latura întunecată a societății. Cum te-ai pregătit pentru scenele intense din „Subteran”?

C.T.P.: Cred că fiecare dintre noi are și o latură întunecată, poate unii mai întunecată decât alții. Din momentul în care am primit scenariul, am început un proces de desfacere a textului în bucățele mici, mi-am ales niște borne care mi s-au părut esențiale și apoi le-am legat între ele. Cu bornele astea în minte am trecut la căutarea unui concept care să poată defini acest traseu. Pe lângă asta, sport și o infuzie de Eminem :).

Playtech: Care a fost cea mai provocatoare scenă pe care ai filmat-o și cum ai reușit să o aduci la viață?

C.T.P.: Cel mai provocator lucru la filmare mi s-a părut lipsa de cronologie a scenelor filmate. Scene de la finalul serialului le-am filmat la începutul perioadei de filmare și tot așa. Asta face ca acumularea evenimentelor să nu se petreacă în mod natural, ceea ce e dificil. A mai fost provocator să nu lovesc Mustangul :). Scena unde mi-am pus eu o miză mare este o scenă de la final (no spoiler), unde Dracu trebuie să facă o alegere infernală între două persoane care-s foarte importante pentru el. Pentru cum am adus-o la viață trebuie văzut serialul :).

Cosmin Teodor Pană (sau Dracu Negrescu), Subteran, Netflix

Playtech: Cum era atmosfera pe platouri? Se simțea gravitatea subiectului sau aveai parte și de momente de relaxare?

C.T.P.: Atmosfera a fost foarte relaxată, multe glume, foarte multe. Ne-am simțit foarte bine împreună. Eu ador atmosfera asta de lucru: indiferent cât de serios e subiectul, mie îmi place să fiu într-o stare de concentrare relaxată. Glumele ajută la treaba asta. Am primit porecla „nea Puiu”, pentru că folosesc des cuvinte arhaice din domeniul agricol.

Playtech: Cum a fost să lucrezi cu regizorii și echipa de producție? Ai avut libertatea de a-ți pune amprenta personală asupra personajului?

C.T.P.: Minunat! A fost un proces de lucru bazat pe dialog. Am lucrat foarte bine cu întreaga echipă, am primit sprijinul și atenția lor încă de la început. Asta a fost foarte important pentru mine, foarte util. Am avut cele mai bune condiții pentru a-mi face treaba mea de actor. S-a creat între noi un mediu foarte creativ unde s-a propus mult. Am venit și eu cu multe propuneri. Unele au rămas, altele n-au trecut. Sunt foarte bucuros cu alea care au rămas și regret cioacele care n-au trecut :).

Cosmin Teodor Pană și Irina Artenii Foto: Andrei Runcanu

Playtech: Cum ai simțit chimia dintre tine și ceilalți actori? V-ați sprijinit reciproc pentru a crea o poveste autentică?

C.T.P.: Mor după ei! Am lucrat extraordinar cu această echipă! Doar pe Cezar Grumăzescu îl cunoșteam personal, dar nu lucrasem cu el niciodată. Pe Ana Ularu și pe Florin Piersic Jr. îi admiram de la distanță. Pe Irina am cunoscut-o la casting și am legat foarte repede o relație de soră-frate. Ne-am sudat foarte repede. Între noi s-a legat o prietenie care sunt convins că va depăși granițele proiectului Subteran.

Playtech: Serialul abordează teme precum corupția și lumea interlopă. Cum crezi că „Subteran” contribuie la discuțiile despre aceste subiecte în România?

C.T.P.: Subteran este o operă de ficțiune. Nimeni nu și-a propus să pună în discuție corupția din România reală. Ne-am propus să facem un thriller care să te țină cu sufletul la gură și eu chiar cred c-am reușit.

Playtech: Crezi că publicul se poate regăsi în povestea sau în personajele serialului? Ce mesaje speri să ajungă la spectatori?

C.T.P.: Eu cred și sper că publicul va fi captivat de această poveste, că se va cufunda în universul Subteran. În ceea ce privește “regăsirea” și mesajul, cred că personajele sunt suficient de complexe încât publicul să recunoască și să fie atras de teme umane: dorința de putere, iubirea, trădarea, gelozia.

Cosmin Teodor Pană (sau Dracu Negrescu), Subteran, Netflix

Playtech: Cum te-a influențat acest proiect pe plan personal și profesional? Ai învățat ceva nou din experiența filmării?

C.T.P.: A fost o oportunitate foarte mare și un vis împlinit. Mă bucur de ce a ieșit și sunt recunoscător. Am învățat foarte multe lucruri, am cunoscut oameni foarte buni la ce fac, profesioniști. Profesional a fost o provocare pe care sper c-am trecut-o cu bine. Pentru mine va fi pentru totdeauna o bornă importantă, e primul meu proiect mare! Am învățat și la nivel profesional și uman foarte multe. Poate cel mai important: nu e suficient să fii profesionist, trebuie să fii și om.

Playtech: Cum ți se pare să reprezinți România pe o platformă globală precum Netflix?

C.T.P.: Sunt bucuros și mândru. Nu mi-am pus niciodată problema asta înainte. Acum, când văd reacțiile, mă bucură multitudinea de mesaje pe care le primesc din afară și sper că am ajutat și noi un pic să arătăm că filmele și serialele românești pot performa și internațional.

Playtech: Cum crezi că evoluția platformelor de streaming precum Netflix influențează viitorul cinematografului clasic? Simți că aceste două forme de consum pot coexista sau că una va domina industria?

C.T.P.: E o întrebare grea. Cred că e loc pentru toată lumea și cred că esențial, pentru un produs, este calitatea, nu mediul de difuzare. Rectific: pentru calitate e loc întotdeauna.

INTERVIU Irina Artenii (sau Tili/Crisi Tănase)

Irina Artenii, actriță Foto: Andrei Runcanu

Playtech: Cum te-ai conectat cu personajul tău? Ce te-a atras cel mai mult la acest rol?

Irina Artenii: Cred că m-a atras foarte tare la rolul lui Tili, în primul rând, cât de multă încredere are în ea, cât de stăpână e pe sine, cât de dispusă e să facă orice pentru a-și atinge scopul. Cred că toată puterea asta de care dispune m-a atras foarte tare la ea. Cât despre ce m-a ajutat să mă conectez cu personajul, de fiecare dată când încep lucrul la un rol, încerc să găsesc punctele pe care le avem în comun, atât eu, cât și personajul scris. Asta am căutat la început, să îmi dau seama ce din Tili se regăsește și în mine, ca să pot apoi să o compun și să înțeleg părțile care sunt total diferite și opuse, total necunoscute mie. Poate determinarea asta am regăsit-o atât la ea, cât și la mine. Cumva, de acolo am reușit să încep drumul în a o compune.

Playtech: Serialul explorează latura întunecată a societății. Cum te-ai pregătit pentru scenele intense din „Subteran”?

I.A.: Pot spune că tot ce am făcut până în punctul în care am început filmările m-a pregătit pentru genul asta de rol. Probabil că nu aș fi luat castingul dacă nu aș fi arătat ce pot și știu până în punctul dat. Și m-am pregătit făcând sport și mergând la sală. Cred că asta ar trebui să facă orice actor, oricând, oricum, ca să facă față genului ăsta de rol și nu numai.

Zilele de filmare sunt intense, e nevoie de muncă și energie, iar dacă nu ești în corpul tău, dacă nu ești conectat cu el și dacă nu îți dezvolți aceste abilități și puterea pe care o ai tu ca om, cred că e destul de greu să faci față sau să fii total prezent și să fii acolo, să te descurci. Altfel, nu a fost vorba de vreo documentare legată de partea asta întunecată a societății. E, totuși, o ficțiune și nu a fost genul acela de lucru. Pregătirea a fost, cum am spus, fizică și psihică, la modul în care mi-am înțeles foarte bine rolul, ce am de făcut. Am discutat cu regizorii, producătorii, colegi și am repetat ce am avut de repetat, mai ales pentru scenele de luptă, unde am avut repetiții cu echipa de cascadori fără de care n-am fi putut să facem toate lucrurile astea și corect, dar și foarte sigur. Deci cred că asta a fost pregătirea.

Irina Artenii (sau Tili Tănase), Subteran, Netflix

Playtech: Care a fost cea mai provocatoare scenă pe care ai filmat-o și cum ai reușit să o aduci la viață?

I.A.: N-aș vrea să dau spoiler, deci poate că nu o voi alege chiar pe cea mai provocatoare, care e totuși o scenă atipică lui Tili, o scenă în care e sensibilă, în care dă dovadă de emoții și empatie. Cred că din toată construcția acestui personaj și din felul în care am gândit modul ei de acțiune, latura asta sensibilă pe care n-am vrut să o dau în lături. Faptul că am și putut să o accesez și a fost nevoie să fie accesată, m-a provocat puțin. Cumva mi-era mai la îndemână să păstrez totul în direcția sigură, stăpână pe ea, nemiloasă și așa mai departe. Cumva partea în care a trebuit să arate și un pic de emoții a fost provocatoare.

Poate cea mai complexă și grea scenă a fost una de acțiune, în care TIli se lupta cu mai mulți bărbați într-un bar și, deși am avut timp de repetiții, nu a fost suficient pentru mine care, cum spuneam mai devreme, mereu am făcut sport, lupte n-am făcut niciodată. Trebuia deodată din a fi un om care pare ca se luptă cu o baghetă magică și dă praf magic înspre oameni pe care trebuie să-i doboare, să mă transform în cineva care pare că face asta dintotdeauna și are o pregătire reală. Asta a fost provocarea cea mai mare, să învăț și să înțeleg cât de repede pot și cât de eficient pot ce mă învățau cascadorii și să arăt întregii echipe că pot să fac lucrul asta, că nu pare o joacă de copii și să nu folosească dublura, care era mereu pregătită să intre în locul meu ca să pară totul cât mai real posibil.

Playtech: Cum era atmosfera pe platouri? Se simțea gravitatea subiectului sau aveai parte și de momente de relaxare?

I.A.: (râde) Atmosfera părea una de comedie, părea că filmăm un film pentru copii sau ceva foarte ușor, foarte light, foarte comod, foarte entertaining. Cred că toată atmosfera asta extrem de plăcută de pe set ne-a ajutat să redăm gravitatea situației și a subiectului. Nu știu, când repetam și vorbeam despre scenele cu împușcături, eu de cele mai multe ori, mă refeream la ele prin termenul „piu piu”. Era loc de foarte multe glume și cioace, ca să folosesc un termen din actorie. Ne simțeam toți foarte bine și în largul nostru, inclusiv echipa și toată lumea. Am fost foarte relaxați și am impresia că se simte cumva, deoarece asta ne-a dat o libertatea mult mai mare să încercăm lucruri, să descoperim lucruri și să le facem cât de veridic se poate fără să fim încrâncenați.

Playtech: Cum a fost să lucrezi cu regizorii și echipa de producție? Ai avut libertatea de a-ți pune amprenta personală asupra personajului?

I.A.: Cum am zis mai devreme, toată atmosfera a fost atât de plăcută încât sigur că am putut comunica unii cu alții și ne-am sfătuit. Evident, răspunsul final tot regizorii și producătorii îl au, că totuși e o ierarhie și e nevoie să fie așa ca să luptăm toți spre produsul final, cel mai reușit, și să nu să ne lăsăm purtați de val de fiecare idee care ne vine. E nevoie de cineva să le contorizeze, să decidă dacă e în folosul sau în detrimentul proiectului.

A fost foarte mișto să lucrez cu ei. Pe Daniel Sandu (regizor) îl știam de ceva vreme, de la o altă producție, și cumva pot spune că rămăsesem prieteni de atunci și mi-a fost ușor să comunic cu el. E un om foarte calm care vrea să aibă atmosferă cât se poate de bună pe set, unde fiecare se simte bine și în siguranță. Iar pe Octav (Octav Gheorghe, regizor) nu îl știam, dar mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu el pentru că primea propuneri, se vedea că, dacă nu sunt de acord cu o indicație sau cu un mod de a aborda o situație, nu ținea morțiș să facem ca el, mai ales dacă vedea că propunerea mea poate fi mai bună sau în conformitate cu personajul. La mine fiind vorba și de un dublu rol, surorile gemene Tili și Crisi, cumva din ritmul alert de filmare puteam să alunec foarte ușor dintr-una în alta. Știu că Octav a ținut cont mult de părerile mele și de lucrurile pe care voiam să i le spun.

Da, am avut libertate. În ceea ce mă privește, nu am intervenit asupra scenariului prea mult, poate am schimbat două-trei mici cuvinte și am mai venit cu câteva. Dar știu că sunt colegi care chiar au venit cu idei super șmechere care au rămas în montajul final. E foarte tare când ai libertatea asta, pentru că e o muncă de creație din partea fiecăruia. Însă e important să lași libertate – dacă nu funcționează, spui nu, dar măcar să lași persoana respectivă să încerce. Asta a fost foarte frumos în toată colaborarea asta pe care am avut-o.

Iar echipa de producție, they are all so nice. Puteai vorbi orice cu ei, să vii cu orice întrebare „Ioanina, dar aici m-am gândit așa, nu crezi că e mai bine așa sau că asta nu funcționează?” și de fiecare dată ne ascultau și eventual erau sau nu erau de acord. N-am simțit nicio clipă că degeaba zic ceva, că oricum n-o să mă bage nimeni în seama. N-a fost cazul niciodată.

Playtech: Cum ai simțit chimia dintre tine și ceilalți actori? V-ați sprijinit reciproc pentru a crea o poveste autentică?

I.A.: Cred că tot de atmosfera de pe platou o să mă leg. Am devenit prieteni buni în timpul filmărilor. Cu Cosmin Teodor Popa (Dracu) nu mă știam, adică ne știam așa vag, dar nu făcusem niciodată cunoștință. Noi am dat proba de casting împreună și cred că am fost și aleși să facem rolurile astea împreună. Chiar a fost un sprijin real pentru mine și ne-am înțeles extraordinar de bine uman, ceea ce a ajutat, pentru că având încredere în el, am putut să propun, să vin cu idei, să spun când mi-e frică de o anumită scenă sau când mi-e ok să facem într-un fel. Evident, după ce vorbeam și cu regizorii. Dar cumva să ai încredere în partenerul cu care lucrezi cel mai mult, că până la urmă, cu Cosmin am lucrat cel mai mult. E foarte important să ai încredere în partener, să știi că, deși poate o să te surprindă într-o dublă, o să o facă conștient că te surprinde într-o limită, n-o să te pună în pericol, o să fie totul cât se poate de ok și de benefic pentru amândoi. Deci, din punctul ăsta de vedere, am fost iarăși extrem de norocoasă.

Pe Ana Ularu o știam, dar nu mai lucrasem niciodată cu ea. Știu că toate scenele noastre de acțiune au fost făcute cu mare grijă una față de cealaltă. Eu din tot sufletul nu-mi doream să o rănesc sub nicio formă, ea era exact la fel, și totuși voiam să ne iasă cât mai real și mai veridic. Cu ajutorul echipei de cascadori, am putut să ajungem la o autenticitate pe care eu o consider mare, fără să ne lovim și fără să ne accidentăm. Totul cred că a pornit din încrederea pe care o aveam amândouă una în cealaltă și grija pe care o aveam.

Cât despre restul actorilor, n-a fost nimeni cu care să nu mă fi înțeles sau cu care să-mi fi fost greu să lucrez. Se simțea că toată lumea vrea să iasă cât mai bine produsul, cât mai autentic, cât mai corect. Și toată lumea era deschisă, eram acolo unii pentru ceilalți, ăsta a fost mare lucru.

Irina Artenii (sau Tili Tănase), Subteran, Netflix

Playtech: Serialul abordează teme precum corupția și lumea interlopă. Cum crezi că „Subteran” contribuie la discuțiile despre aceste subiecte în România?

I.A.: Sigur serialul e o ficțiune totală, pură, și nu a avut niciodată intenția să arate cu degetul spre cineva, să numească sau să exemplifice situații din realitate, lucruri care chiar s-au întâmplat. E un scenariu scris de trei oameni care au pornit de la o idee și pe care au amplificat-o cum și în ce moduri au știut ei. Acum, evident, orice om dorește să găsească o similitudine în ce privește și ce trăiește, să i se pară familiar, să găsească pe cineva în realitate care seamănă cu cineva sau aduce a cineva din serial. Doar că scopul nu a fost să educăm pe nimeni și nici să ridicăm discuții de genul. E un produs de entertainment, iar faptul că subiectul este cel care este, e doar o oglindă a ce consumă publicul și ce îl face pe public să fie atras de un serial. Nu știu, cred că e o apetență foarte mare pentru thrillere, pentru acțiune, pentru seriale în care se vorbește despre răzbunare și lumi pe care totuși nu le cunoaștem și la care nu reușim să ajungem. Nu a avut niciodată scopul să nască discuții în direcția asta.

Playtech: Crezi că publicul se poate regăsi în povestea sau în personajele serialului? Ce mesaje speri să ajungă la spectatori?

I.A.: Sigur că oamenii se regăsesc, oricât de departe este de lumea pe care o cunoaștem. Acum vorbesc chiar și despre mine. Tili e departe de un om pe care îl cunosc, nu am fost prinsă în genul acesta de cercuri, de problematici. Nu am ajuns printre oameni care să se lupte într-atât cu legea. Totuși, cum sunt scrise personajele și cum cred că am reușit noi să le redăm, sunt foarte umane, sunt ambivalente. Nu sunt doar rele sau bune. Au frici, au temeri, au motive care le mână în luptă, au dorințe perfect umane. Tili vrea să fie iubită de tatăl ei, vrea să-i demonstreze asta. Face publicul să poată empatiza cu ea, să o înțeleagă, chiar dacă modul în care o face este total de condamnat. Cred că fiecare dintre personaje are partea asta. Chiar și cei buni. Acesta ar fi scopul, să vadă lumea cât de compelcși suntem ca oameni. Unii pot spune că n-ar fi reacționat așa, dar dacă n-ai fost pus în situația aia, e interesant să-ți pui semne de întrebare. Poate aș fi reacționat exact la fel, dar nu am fost, din fericire, în situația respectivă. Să acceptăm ambivalențele și să nu ne asociem doar cu o imagine corectă din capetele noastre.

Playtech: Cum te-a influențat acest proiect pe plan personal și profesional? Ai învățat ceva nou din experiența filmării

I.A.: Lucrul pentru care sunt cea mai recunoscătoare după acest proiect e că am întâlnit niște oameni cu care știu sigur că o să rămân de acum încolo toată viața. Am legat niște prietenii care nu sunt doar de proiect, cum se întâmplă. Am avut norocul să cunosc niște oameni cu care să rezonez atât de bine, încât să știu că o să rămânem prieteni și după ani și ani. Genul asta de întâlniri sunt rare și asta e și cel mai important lucru cu care rămân în urma acestui proiect: oamenii pe care i-am câștigat, de la care am învățat atâtea, alături de echipa pe care am cunoscut-o. Astea sunt lucrurile care mă bucură cel mai și cel mai tare.

Pe plan profesional, pot să spun că mi-am demonstrat mie că alegerea acestei meserii a fost una corectă și este una corectă în ceea ce mă privește. Că pot face față, pot lucra într-un ritm alert, cu un nivel de muncă foarte mare, pot duce la bun sfârșit o muncă destul de grea, cum e cea de a juca un rol dublu, două surori gemene. Poate am câștigat un strop de încredere pe plan profesional din punctul ăsta de vedere.

Am învățat mult prea multe, chiar dacă nu există niciodată mult prea multe. Sper să rămână cu mine lucrurile astea în continuare. Am învățat că e foarte bine să fii acolo pentru colegii tăi, deși știam, mi-am reconfirmat. E foarte important să comunici bine, să ai o relație bună cu regizorii, cu fiecare om din echipă. Pentru că e o muncă de echipă și dacă nu avem toți aceleași obiective și nu tragem în același sens, nu o să iasă bine. Ai nevoie de lucrurile astea și e nevoie să fii om de calitate, să fii deschis ca să poată fi și ceilalți deschiși cu tine și să se creeze o atmosferă bună.

Playtech: Cum ți se pare să reprezinți România pe o platformă globală precum Netflix?

I.A.: Sincer, până să iasă serialul, până să aibă premiera, nu am putut realiza și încă nu pot realiza amploarea acestui proiect. Faptul că este văzut în toate țările care există Netflix, 190 de teritorii, este fenomenal. Faptul că prezentăm România în atât de multe țări, nu cred că acesta a fost scopul (râde). Sunt alte seriale care fix cu asta se ocupă. Însă cred că am reușit să o prezentăm într-o lumină ușor diferită. Mai ales Bucureștiul, care nu e același București comunist, influențat de toată perioada comunistă, rece, gri, urâtă. E un București mai prietenos, unde pare că se întâmplă foarte multe lucruri. E un oraș vibrant, e un oraș viu unde mereu ai ce să faci, unde mereu găsești oameni, locuri. Asta cred că am reușit să reprezentăm cel mai bine prin serial. Pot să mă bucur că sigur sunt oameni care află de România prin acest serial. Sunt convinsă că măcar un om, undeva într-o altă țară în care probabil că nici n-o să ajung vreodată, a aflat de România dând întâmplător peste serialul nostru pe Netflix.

Playtech: Cum crezi că evoluția platformelor de streaming precum Netflix influențează viitorul cinematografului clasic? Simți că aceste două forme de consum pot coexista sau că una va domina industria?

I.A.: Răspunsul cred că va fi pur subiectiv. Nu m-am documentat pe subiect atât de mult încât să știu date, cifre sau lucruri care mi-ar argumenta răspunsul într-o direcție sau alta. Cred că pe planetă e loc pentru toată lumea și cred că cinematografia clasică n-o să moară niciodată. E dintotdeauna, n-a murit până acum și nu cred că poate să moară din cauza unor platforme care facilitează accesul la niște produse de entertainment. Cinematografia n-o să moară niciodată și cred că oamenii au nevoie de ea și o să aibă mereu nevoie. Asta nu exclude nevoia omului de a putea găsi ceva acasă, stând pe canapea, pe o platformă, poate mai ușor, poate mai amuzant, mai lipsit de profunzime. Ele oferă o libertate de alegere poate puțin mai mare și e foarte bine că există. Platformele de genul investesc foarte mulți bani și în filme de artă, deci nu văd cum se pot anula una pe cealaltă.

Am venit la facultate în București, de la malul mării, acum nouă ani. Am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, secțiunea Comunicare și Relații ... vezi toate articolele