INTERVIU Lumea de sub valuri: De ce oprirea exploatării adâncului mării e un pas crucial pentru viitorul planetei

Într-o epocă în care planeta e tot mai împinsă spre limitele sale ecologice, un nou front de luptă s-a conturat sub ocean – în adâncurile întunecate ale fundului mării.

La finalul celei de-a doua părți a celei de-a 30-a sesiuni anuale a Autorității Internaționale pentru Fundul Mării (ISA), desfășurată în iulie 2025 la Kingston, Jamaica, concluziile sunt, pe scurt, tensionate: nu s-a dat undă verde pentru exploatarea adâncurilor marine, dar nici nu s-au realizat reformele urgente, precum adoptarea unei politici generale de mediu.

Aceste negocieri au loc într-un context geopolitic tot mai agitat. Pe de o parte, companii și state – inclusiv SUA – presează pentru demararea activităților miniere în oceanul adânc, sub pretextul tranziției energetice verzi. Pe de altă parte, crește coaliția internațională care cere o pauză de precauție, un moratoriu sau chiar o interdicție completă a acestor practici, invocând lipsa de cunoștințe științifice și riscurile ireversibile pentru biodiversitate. În acest climat polarizat, 38 de țări susțin deja o oprire temporară sau definitivă a exploatării fundului mării.

Pentru că exploatarea marină poate avea riscuri mari care te vor afecta și pe tine în viitor și pentru a înțelege ce s-a discutat cu adevărat, de curând, la Kingston, am stat de vorbă cu Simon Holmström, expert în politici privind exploatarea adâncurilor marine, prezent la negocierile din Jamaica și implicat activ în campania pentru protecția adâncurilor marine.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

INTERVIU Simon Holmström, expert în politici privind exploatarea adâncurilor marine

Simon Holmström ocupă funcția de Ofițer de Politică în Domeniul Minării în Adâncime la organizația de protecție marină Seas At Risk, cu sediul la Bruxelles. Cu un angajament de o viață față de activismul ecologic și un master în Psihologie Ecologică, Simon a co-fondat un partid politic ecologist în regiunea sa natală a Insulelor Åland, Finlanda. Ca membru al Parlamentului și delegat la Consiliul Nordic, Simon a propus multiple inițiative pentru protejarea naturii și climei pentru generațiile viitoare. Simon a fost de asemenea un mândru membru al rețelei parlamentare Ecocide Alliance.

Playtech: Cum ai descrie atmosfera din timpul negocierilor ISA de la Kingston?

Simon Holmström: Atmosfera a fost clar tensionată. Ce este nou acum este faptul că subiectul nu mai este unul marginal. Adâncurile marine au devenit un câmp de luptă geopolitic. SUA a impulsionat interesul global printr-un ordin executiv și prin aplicarea companiei The Metals Company pentru licențe de explorare și exploatare în afara autorității ISA. Asta a determinat o reacție rapidă și fermă din partea multor state membre care au reafirmat autoritatea ISA ca singura instituție legitimă pentru a reglementa activitățile în afara jurisdicției naționale.

Pe de altă parte, un grup restrâns, dar vocal, a susținut adoptarea rapidă a unui cod minier pentru a demonstra că ISA face progrese. Însă cei mai mulți au cerut mai întâi reforme și o bază științifică solidă înainte de orice exploatare.

Playtech: ISA nu a adoptat nici măcar o Politică Generală de Mediu. Cum explici acest eșec?

Simon Holmström: Deși majoritatea statelor au susținut adoptarea unei politici generale de mediu, procesul a fost blocat de câteva delegații care au susținut că o astfel de politică ar distrage atenția de la finalizarea Codului Minier. Este o falsă dilemă. Guvernanța ecologică nu este o problemă secundară – este temelia oricărei reguli de exploatare. Fără un cadru ecologic solid, ISA rămâne în afara alinierii la angajamente globale precum Cadrul Global pentru Biodiversitate sau Acordul BBNJ.

Playtech: Ce rol au jucat țările care susțin o pauză, un moratoriu sau o interdicție?

Simon Holmström: Au fost esențiale în blocarea oricărei grăbiri a adoptării Codului Minier. Aceste state au atras atenția asupra lacunelor științifice, a riscurilor și asupra necesității unei dezbateri publice și științifice mai ample. La finalul sesiunii, Croația a devenit al 38-lea stat care s-a alăturat acestor apeluri. Acest val arată că tot mai mulți conștientizează că adâncurile marine nu sunt doar o resursă, ci un patrimoniu planetar fragil.

Tentativa de ocolire a legii internaționale, întâmpinată cu rezistență

Playtech: Ce semnificație are tentativa The Metals Company și a SUA de a ocoli ISA?

Simon Holmström: Este o problemă majoră. Ocolirea ISA subminează fundamentul dreptului internațional. De la această încercare, șase noi țări s-au alăturat grupului care cere oprirea exploatării. În Kingston, Consiliul ISA nu doar că a respins tentativa, dar a și demarat o investigație oficială. S-a transmis un mesaj clar: regulile globale nu pot fi ignorate fără consecințe.

Playtech: Ce te aștepți să se întâmple în viitorul apropiat? Există o mișcare reală pentru o guvernanță ecologică mai puternică?

Simon Holmström: Absolut. Vocile care cer reformă, decizii bazate pe știință și responsabilitate între generații sunt mai puternice și mai bine coordonate ca niciodată. De aceea, decizia Consiliului de a nu impune un termen artificial pentru adoptarea Codului Minier este crucială. Ne aflăm într-un moment în care avertismentele științifice se înmulțesc, iar societatea civilă este activă. Dacă în 2026 Adunarea ISA va avea cvorum, putem spera la decizii ambițioase.

Playtech: De ce este fundul oceanului atât de important și de ce ar trebui protejat?

Simon Holmström: Adâncurile sunt printre cele mai puțin explorate și fragile ecosisteme de pe planetă. Aici trăiesc specii vechi de milioane de ani, iar rolul lor în reglarea climei și în ciclul carbonului este esențial. Problema este că înțelegerea noastră despre aceste ecosisteme este extrem de limitată. Din acest motiv, orice acțiune de exploatare fără cunoaștere prealabilă aduce riscul unor daune ireversibile.

Playtech: Ce riscuri ecologice implică mineritul în adâncuri? Cât de multe știm, de fapt, despre aceste ecosisteme?

Simon Holmström: Există o vorbă: știm mai multe despre suprafața lunii decât despre fundul oceanului – și e adevărat. Exploatarea minieră în adâncuri poate distruge zone vaste ale fundului marin, poate elimina specii necunoscute și poate destabiliza rețele trofice. Poluarea fonică, luminoasă și dispersia sedimentelor afectează nu doar zona imediată, ci ecosisteme extinse. Unele specii cresc extrem de lent – pe termen lung, daunele pot fi ireversibile.

Playtech: Unii susțin că mineralele din adâncuri sunt esențiale pentru tranziția ecologică. Cum răspunzi acestui argument?

Simon Holmström: Este un mit. Mineralele precum cobaltul sau nichelul sunt deja înlocuite treptat în tehnologiile moderne de baterii. Inovația avansează rapid, iar viitorul este al reciclării și al designului circular, nu al extragerii de resurse din adâncuri. Mai mult, unele studii pun sub semnul întrebării chiar logica economică a mineritului marin. Tranziția verde poate fi realizată fără să sacrificăm fundul mării.

Playtech: Ce rol joacă societatea civilă și opinia publică în această dezbatere?

Simon Holmström: Unul imens. Societatea civilă contribuie la transparență, susține știința și cere responsabilitate. Presiunea publică crește și schimbă tonul negocierilor. Tot mai mulți înțeleg că sănătatea oceanului este legată direct de schimbările climatice, biodiversitate și economie. Conștientizarea acestui fapt duce la schimbări reale în atitudinea guvernelor.

Ce riscăm dacă pornim mineritul marin fără reglementări stricte?

Playtech: Care ar fi consecințele globale, pe termen lung, dacă mineritul adâncurilor începe fără reguli solide?

Simon Holmström: Riscurile sunt uriașe. Ecologic, am putea pierde specii unice și destabiliza ecosisteme fundamentale. Economic, am putea afecta industrii precum pescuitul sau turismul care depind de oceane sănătoase. Politic, am slăbi încrederea în guvernanța internațională și în dreptul internațional. În esență, nu vorbim doar despre minerit – ci despre viitorul pe care alegem să-l construim.

Deși procesul din Kingston a arătat cât de adâncă este prăpastia dintre viziunile asupra exploatării fundului mării, el a mai arătat ceva: rezistența crește. Iar vocea celor care cer precauție, știință și responsabilitate începe să rezoneze tot mai tare.

Dacă vrei să înțelegi mai bine ce implică această luptă și ce consecințe are, urmărește constant știrile despre guvernanța oceanelor și exploatarea marină. Deciziile de azi vor modela planeta de mâine.