INTERVIU Lucian Prună, pictorul care a făcut din micii românești o operă de artă și a cucerit internetul

Lucian Prună este un pictor român contemporan care a reușit să transforme banalul cotidian într-o formă de artă încărcată de nostalgie, umor și sinceritate. Originar din Drăgănești, județul Olt, el s-a mutat la București, unde și-a cristalizat stilul și direcția artistică. Prună s-a remarcat prin felul în care tratează cu aceeași atenție și sensibilitate atât obiectele comune, cât și fragmentele autentice ale vieții urbane, transformându-le în compoziții hiperrealiste care surprind prin detaliu și naturalețe.

Tehnica sa se bazează pe realismul contemporan, iar temele sale pornesc din cultura vizuală a prezentului. Pictorul reușește să aducă în centrul atenției obiecte sau situații pe care oamenii le întâlnesc zilnic, dar pe care rareori le observă cu adevărat. Printre cele mai virale lucrări se numără tablourile cu mici, muștar și bere, surprinse cu o minuție impresionantă. Acestea au devenit emblematice pentru stilul lui Lucian Prună, pentru că duc la rang de artă o scenă extrem de familiară în cultura românească, transformând-o într-un simbol vizual al identității locale. Astfel, lucrări care înfățișează farfurii cu mici, sucuri turnate în pahare de plastic sau ambalaje banale capătă o valoare estetică și culturală neașteptată.

Popularitatea lui a crescut rapid pe rețelele sociale, unde publicul a adoptat cu entuziasm modul în care artistul celebrează realitatea nefiltrată. Fie că pictează cutii, sacoșe, obiecte casnice sau momente culinare care evocă imediat atmosfera unei terase românești, Prună reușește să creeze o legătură directă cu privitorul. Arta lui funcționează ca o arhivă vizuală a prezentului, surprinzând cu sinceritate micile detalii ale unei lumi familiare. Prin această abordare, Lucian Prună nu doar pictează obiecte — el documentează o cultură, o generație și un stil de viață.

Playtech a discutat cu el despre felul în care abordează subiectele cotidiene și despre procesul din spatele lucrărilor care au stârnit reacții puternice pe internet, iar artistul a explicat că intenția sa este să ofere o oglindă sinceră a realității din jur.

Horoscop zilnic 15 decembrie 2025. Zodia care are parte de mari schimbări

Horoscop zilnic 14 decembrie 2025. Zodia care trebuie să ia o decizie grea astăzi

INTERVIU Lucian Prună, pictorul român care face artă din obiecte uzuale

Lucian Prună/Facebook

Ozana Mazilu (Playtech): Lucrezi „from life”, cu mici reali, sarmale reale, monitoare reale, dar ești și un artist născut, practic, odată cu internetul. Dacă mâine ți-ai face o serie în care singurul „model” ar fi ecranul – notificări, feed-uri, ferestre de chat, pop-up-uri – cum ar arăta un tablou Lucian Prună despre anxietatea digitală?

Lucian: Dacă mâine aș face tablouri doar cu ecrane sunt o grămadă de subiecte de abordat, la fel cum am mai făcut. Depre anxietate nu știu ce să zic, ea este acolo pe fundal mereu, nu știu cum să o abordez, din contră, aș picta ceva să mai uitam de ea.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai povestit des despre cum te presează algoritmul să scoți mereu ceva nou. Dacă ar exista un slider invizibil între „ce vrea algoritmul” și „ce vrei tu ca pictor”, pe ce poziție l-ai seta acum – și în ce moment simți că începe să-ți strice libertatea artistică?

Lucian: Da, social media îmi cere să fiu constant în postări, dar nu-i așa stresant, îmi iau frecvent pauze atât cât simt și n-am simțit asta ca pe un stres. Nu cred ca afectează libertatea artistică, îmi place să fac asta și mă simt privilegiat că am o comunitate mare care așteaptă să vadă ce mai pictez.

Lucian Prună/Facebook

„AI-ul nu va putea face creații originale nici într-o sută de ani” – Lucian Prună, în interviul pentru Playtech

Ozana Mazilu (Playtech): AI-ul generativ poate produce în câteva secunde „natură statică” cu mici, bere și Viva care arată decent pentru un ochi neantrenat. Ce ar avea o lucrare făcută de tine, din punctul tău de vedere, imposibil de replicat de un model de inteligență artificială, chiar și peste 20 de an?

Lucian: Da, AI-ul e un tool foarte complex și devine din ce în ce mai bun replicator, dar nu poate ajunge la creații originale și nu poate face ulei pe pânză, în zona asta de pictură de șevalet, nici peste 100 ani nu poate fi înlocuită.

Ozana Mazilu (Playtech): Mulți oameni te descoperă prima oară pe telefon, nu pe peretele unei galerii. Ce decizie picturală iei gândindu-te direct la ecran – format, lumină, contrast – și nu ai fi luat-o niciodată dacă știai că lucrarea va fi văzută în primul rând live, la doi metri distanță?

Lucian: Pentru că marea majoritate privesc pe telefon sunt mai avatajoase compozițiile pe portret, doar aici pot zice că social media mă împinge să insist mai mult pe acest format, în rest, nu văd vreo mare diferență.

Lucian Prună/Facebook

Ozana Mazilu (Playtech): Pictezi obiecte foarte precise în timp – ambalaje, monitoare, logo-uri, „UI-ul” unei epoci. Te-ai gândit vreodată la picturile tale ca la un fel de „screenshot-uri analogice” din memoria colectivă, care vor deveni în 30–40 de ani mai „corecte” istoric decât fotografiile și reclamele de azi?

Lucian: M-am gândit și mi-ar plăcea, acum rămâne de văzut ce se mai întâmplă.

Ozana Mazilu (Playtech): Dacă ar exista o „Arhivă Digitală Lucian Prună” în care oamenii ar putea scana și urca obiecte din copilăria lor – pachete de gumă, jucării, periferice, chestii de bucătărie – ce regulă ți-ai impune tu ca artist ca să alegi ce merită să ajungă în ulei pe pânză și ce rămâne doar fișier JPG?

Lucian: E o idee bună (n.r. râde)! Nu știu care e selecția și problema este că am nevoie de obiecte fizice, cred că asta e o limită mai greu de trecut de multe ori, idei sunt multe.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai zis că îți place faptul că pe social media dispare „zidul” dintre artist și public. Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că, de fapt, comunitatea ta online nu e doar public, ci aproape un co-autor: ți-a „hackuit” complet o idee sau ți-a schimbat direcția unui tablou în timp ce îl făceai?

Lucian: Mereu am fost atent la public, chiar și atunci când publicul meu era format din familie și prieteni primeam des idei, iar pe internet de vreo zece ani cel puțin primesc constant feedback și sugestii, povestea asta nu e recentă.

Lucian Prună/Facebook

„Aș picta o sală de net din 2005, cu fum, FIFA și CS”, Lucian Prună

Ozana Mazilu (Playtech): În multe lucrări apar monitoare, jocuri, televizoare, meniuri vizuale pe care le-am consumat ore întregi. Dacă ar fi să faci o singură pânză care să surprindă „ecranul definitoriu” pentru generația ta – nu un joc, ci un anumit ecran, moment concret – ce ar fi pe el și de ce?

Lucian: Cred ca aș picta o sală de net din 2005 – 2010 când se fuma înăuntru, în care să surprind mai multe monitoare cu ce se juca atunci, FIFA, CS, Dota etc. Am făcut multe ore de liceu în sala de net.

Ozana Mazilu (Playtech): Într-o lume ideală în care ai avea un buget mare de tech, ți-ai vedea vreodată picturile extinse în AR/VR – să intri literalmente în bucătăria cu sarmale, în camera cu CS 1.6 sau în sufrageria cu OTV – sau crezi că tocmai limita fizică a pânzei e ce le dă putere și restul ar fi doar „gimmick”?

Lucian: Am mai văzut simulări d-astea și cu AI la alte picturi, e drăguț, dar nu știu dacă aș vrea, mi-aș dori să fac eu acest cadru mai larg în pictură.

Ozana Mazilu (Playtech): Dacă un muzeu de artă digitală ți-ar cere o lucrare nouă cu tema „România, versiunea 2.0” – aceeași nostalgie, dar mutată în era aplicațiilor de livrare, a TikTok-ului, a trotinetei electrice și a abonamentelor la streaming – ce obiect tech ai pune primul în centrul compoziției și ce „artefact vechi” l-ai pune intenționat lângă, ca să doară un pic?

Lucian: Le-aș spune ca nu lucrez la comandă și ca îmi e greu să observ un obiect tech reprezentativ azi și nostagic mâine, poate să fie telefonul, dar nu-l văd cu potențial nostalgic, vom vedea.

Lucrările lui Lucian Prună îți pot încânta ochii pe Facebook, Instagram, dar și pe site-ul lui.