INTERVIU cu actorii din „Jaful secolului”, pelicula propusă de România la Premiile Oscar 2026: Când vezi în cinematografe filmul românesc al Teodorei Ana Mihai și al lui Cristian Mungiu

Pe 23 septembrie, în cinematografele din România ajunge „Jaful secolului”, noul film regizat de Teodora Ana Mihai și scris de Cristian Mungiu, o producție care combină suspansul unui thriller cu o reflecție profundă asupra diasporei românești. Inspirat dintr-un caz real, filmul aduce în prim-plan povestea a trei români care, dezamăgiți de viața din Occident și marcați de umilințe, decid să pună la cale un jaf spectaculos. Dincolo de acțiunea intensă și scenele pline de tensiune, pelicula ridică întrebări incomode despre identitate, prejudecăți și felul în care România se raportează la lumea occidentală. Premiat deja în festivaluri internaționale importante, „Jaful secolului” promite să stârnească nu doar aplauze, ci și dezbateri aprinse.

Am discutat cu Ionuț Niculae, Rareș Andrici și Robert Iovan despre film, cum s-au pregătit și la ce să ne așteptăm în cinematografe.

INTERVIU „Jaful secolului” – Rareș, Ionuț și Robert

Playtech: Ce te-a atras cel mai mult la scenariul filmului atunci când ai citit pentru prima oară rolul? Ai avut vreo rezervă sau ai acceptat imediat provocarea?

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

RAREȘ: Mie îmi place mult cum scrie Cristian (n.r. Cristian Mungiu, cel care a scris scenariul filmului). Textul este scris „ca în viață” și are profunzime psihologică. Folosește cuvinte puține, iar în spatele lor sunt multe gânduri. Asta mi-a plăcut cel mai mult la acest rol. În afară de asta, îmi doream de mult să încerc un rol de “băiat rău” și acum s-a nimerit să fie într-un context cât se poate de bun. Nu aveam cum să nu accept.

IONUȚ: Nici nu m-am gândit că aș putea să refuz acest rol, dat fiind faptul că vorbim despre o partitură mare. Nu am primit scenariul în procesul de casting, ci pe parcursul repetițiilor pentru film. Am fost foarte fericit să am ocazia să citesc un scenariu scris de Cristian Mungiu. Are mult umor, iar relațiile dintre personaje sunt foarte bine conturate, replicile fiind foarte bine scrise. Nu am întâmpinat nicio dificultate atunci când m-am apucat să-l învăț, pentru că totul decurgea foarte firesc.

ROBERT: Cel mai mult m-a atras la scenariu povestea. Știam întâmplarea aceasta și în cadrul pregătirii pentru rol am aflat detalii importante despre povestea celor trei băieți. În plus, mie îmi plac foarte mult filmele cu mai multă acțiune. N-am avut nicio rezervă la adresa filmului, am intrat all-in și am acceptat orice provocare.

Rareș Andrici

Playtech: Cum te-ai pregătit pentru acest rol din punct de vedere fizic și psihologic?

RAREȘ: Fizic, am încercat să mă mențin într-o formă bună, să mă simt bine în corpul meu, dar nu am vrut să pun o căruță de mușchi pe mine. M-a interesat să fie puternic psihologic, nu fizic. A fost una din mizele mele. În general caut să livrez ce mi se cere prin buna înțelegere a relațiilor dintre personaje și mai puțin din fizic, în afara situațiilor când asta este o necesitate.

IONUȚ: Din punct de vedere fizic, am ținut dietă și am făcut mai mult cardio pentru a da jos câteva kilograme. Nu mi-a cerut nimeni să fac asta, însă, simțeam cumva că Ginel ar putea să fie mai tras la față. Nu știu cât am reușit asta, sper ca pe ecran să se vadă efortul pe care l-am depus. Din punct de vedere psihologic, am încercat să intru în atmosfera specifică poveștii scenariului și m-am uitat la mai multe filme și documentare pentru a mă ajuta.

ROBERT : Fizic a fost o provocare, pentru că mi-l imaginam pe Adrian un tip musculos, pentru că are foarte mult timp liber comparativ cu Ginel care e nevoit sa lucreze mult și, ca să-și ocupe timpul, se duce regulat la sală, face kickbox, este atent la ce mănâncă.

Pregătirea a durat cam două luni pentru a obține fizicul lui Adrian. Aveam o rutină zilnică de două antrenamente, unul de forță și unul de cardio. Mâncam trei mese pe zi, mic dejun cu omletă și la celelalte mese în general piept de pui cu orez și broccoli sau alte legume verzi pentru fier. Am inclus în dietă tot felul de suplimente pentru a mă păstra în formă.

Din punct de vedere psihologic, Adrian nu este prea complicat, este genul de băiat pe care-l vedem în fiecare zi pe stradă, acel tip de om care se bagă în seamă cu toate fetele, mereu pus pe glume, întâi face și apoi gândește, mereu caută să-i facă pe ceilalți să râdă și să se dea în spectacol cu obiectele de lux pe care și le achiziționează prin metodele lui.

Ionuț Niculae

Playtech: Filmul are un tempo alert, cu multe secvențe tensionate. Cum a fost pentru tine atmosfera de pe platourile de filmare? Au existat momente imprevizibile sau situații-limită în timpul filmărilor?

RAREȘ: Atmosfera a fost relaxată și toată lumea a lucrat cu drag. Filmul trebuia să aibă și tensiune, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie tensiune și între noi, la filmare. Singura mea dificultate a fost la un moment dat oboseala, pentru că mai lucram, în paralel, și la alt film și a trebuit să călătoresc mult noaptea, dar toată lumea a fost înțelegătoare.

IONUȚ: Chiar dacă am avut multe secvențe tensionate, Teodora, împreună cu întreaga echipă din spatele camerei, a gestionat foarte bine atmosfera, fără a ne pune pe noi într-un disconfort inutil. Au pregătit foarte bine secvențele la ședințele pe care le țineau în seara de dinainte de filmare, tocmai pentru a gestiona cât se poate de bine timpul și atmosfera de pe platou.

Îmi aduc aminte că am avut o secvență mai dificilă, care a presupus un risc pentru mine, și anume aceea în care sunt cu barca în larg, pe Dunăre, și pescuiesc. Secvența implica o reacție rapidă din partea mea, căci auzeam un zgomot de pușcă, și trebuia să vâslesc foarte rapid spre mal. Eu nu știam nici să vâslesc foarte bine, nici să înot, deci dacă prindeam un curent mai nărăvaș, riscam să cad în Dunăre și să ajung mai devreme la mare. În film, la montajul final, a fost aleasă o secvență în care porneam mai aproape de mal, însă au fost duble în care eram foarte departe și abia mai zăream echipa de filmare.

ROBERT: Atmosfera a fost una foarte relaxată, am avut parte de o echipă senzațională care a avut răbdare; momente tensionate nu au fost, am lucrat cu maximă plăcere fiind pe mâna unor profesioniști extraordinari. S-a lucrat în ritm alert, fiindcă toți am putut ține pasul și nu a fost nimeni lăsat în urmă.

Playtech: Care a fost cea mai mare provocare în construirea personajului tău? Te-ai regăsit în vreun fel în el sau a fost complet diferit de tine?

RAREȘ: Eu sunt diferit de Iță, atât față de felul în care se poartă, cât și a alegerilor pe care le face, dar felul său de a fi este o parte din mine. Toate personajele sunt deja în noi. Noi suntem însă definiți de alegerile pe care le facem. Eu doar mi-am dat voie să explorez și alte părți din mine prin acest rol.

IONUȚ: Nu cred că Ginel e foarte departe de personalitatea mea – și eu sunt un tip cuminte, muncitor și care pune mult preț pe viața familială. Nu am căutat foarte mult în exterior, ci am încercat să rămân în relație cu celelalte personaje din scenariu, păstrând raportul corect cu fiecare în parte.

ROBERT: Sunt foarte diferit de personajul Adrian. Cândva în adolescența mea am întâlnit mai multe tipologii și variații de Adrian. Nu mi-a fost prea dificil să-l construiesc.

Robert Iovan

Playtech: Jaful secolului este inspirat de evenimente reale. Ai simțit o responsabilitate mai mare știind că joci într-o poveste care pornește de la fapte petrecute cu adevărat?

RAREȘ: Nu, Teodora ne-a spus de la bun început că povestea este inspirată din evenimente reale, dar că nu își propune să reproducă cu acuratețe evenimentele sau personajele reale implicate. Așa că totul a fost ridicat de la zero pornind de la această poveste reală.

IONUȚ: Nu m-am gândit la acest aspect. Sunt conștient de faptul că filmul este inspirat dintr-un eveniment real, însă, noi am lucrat pe un scenariu, deci totul a fost subjugat unei convenții stabilite anterior. Nu m-am gândit că sunt responsabil în vreun fel de adevărul istoric al faptelor celor trei bărbați din Tulcea, ci am încercat să respect povestea scenariului nostru.

ROBERT: Filmul este inspirat din fapte reale, nu este documentar după viața băieților care au comis jaful. Prin urmare, am avut libertatea să-mi construiesc personajul așa cum am vrut, dar am fost totuși atent în a nu exagera prea tare, m-am gândit că joc totuși inspirat dintr-o situație reală.

„Eu recomand filmul pentru povestea inedită a trei români care au dat o spargere mare și păguboasă din multe puncte de vedere, într-un mod atât de «ca la noi»” – Rareș Andrici

Playtech: În ce fel crezi că acest film aduce ceva nou în peisajul cinematografiei românești? Are un stil diferit față de ceea ce vedem de obicei în filmele locale?

RAREȘ: Pe mine mă interesează cel mai mult să lucrez la o poveste coerentă din care să reiasă mesaje relevante pentru public. Și cred că am reușit asta. E o poveste din care publicul poate extrage învățături. Eu cred că orice film care reușește asta merită să fie văzut.

IONUȚ: Cred că filmul nostru îmbină foarte bine narațiunea specifică creației cinematografice de autor, cu cea mai comercială. Sunt foarte curios de cum vor reacționa oamenii la filmul nostru și sper că va fi pe placul ambelor tabere, atât al celor care preferă un film de autor cu un ritm mai lent, dar și pentru cei care nu au răbdarea necesară să descopere singuri anumite detalii.

ROBERT: Filmul poate fi văzut și ca o punte între filmul artistic, de autor, și filmul comercial. Este plin de suspans, de adrenalină, acțiune, comedie, dar păstrează totuși calitatea unui film artistic de ficțiune, din toate punctele de vedere. Este interesant că poate fi privit și plăcut și de un tânăr de 18 ani care e obișnuit poate mai mult cu filmele de acțiune comerciale de la cinema sau TV, dar și de un critic de film sau de cinefili familiari cu titlurile de festival.

Playtech: Ce relație s-a creat între voi, actorii din distribuție? V-ați simțit ca o echipă de „infractori” fictivi sau a existat și un spirit de competiție între voi?

RAREȘ: Din punctul meu de vedere, am lucrat ca o echipă. Nu cred în ideea de competiție între actori. Suntem colegi, ne ajutăm, încercăm să funcționăm împreună pentru că doar așa poate să ne iasă ceva bun, lucrând împreună cu generozitate și răbdare.

IONUȚ: Am încercat tot timpul să ne ajutăm unii pe alții, mai ales pentru că am fost plecați în alte țări și poate serviciul de roaming nu funcționa conform așteptărilor și nu puteam să ne despărțim pe stradă, căci nu mai nimeream drumul spre hotel. Am fost împreună la muzee, am mâncat împreună, am râs și am muncit foarte mult. Chiar am format o echipă. Nu de hoți, de actori.

ROBERT: Nu a existat nicio competiție între noi, băieții au fost extraordinari, am râs mult împreună ne-am distrat, am vizitat multe locuri împreună, iar pe scenă am avut foarte multă comunicare și chimie instantă.

Jaful Secolului/Foto: Eva Vlonk

Playtech: Există vreo scenă care ți-a rămas în minte pentru că te-a afectat personal sau ți-a dat mari bătăi de cap? Ai vreun moment preferat din film pe care îl consideri definitoriu pentru personajul tău?

RAREȘ: Nu m-a afectat personal nicio scenă. A fost o plăcere să lucrez de fiecare dată. Cel mai mult îmi place scena din bucătărie în care încerc să îl fac pe Ginel să facă ce vreau eu. Îmi place cum a scris Cristian scena, dialogul este subtil, îmi place cum Ionuț reacționează la ce îi spun, cum, împreună, facem să se nască tensiune.

IONUȚ: Scena în care trebuia să o lovesc pe Ana Maria a fost cea mai grea pentru mine. Scenariul și indicațiile primite de pe margine, atât de la Teodora, cât și de la Ana Maria, îmi cereau să lovesc cât mai puternic, iar mie îmi era teribil de greu. Am avut mari emoții, iar când am terminat secvența parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă, căci pe întreg parcursul filmărilor întrebam când anume filmăm acea secvență, pentru a mă pregăti emoțional. Iar momentul meu preferat din film este acela în care colegii mei fură tablourile din muzeu, iar eu servesc o porție de cartofi prăjiți la o gheretă din apropiere, urmărind un meci de fotbal.

ROBERT: Scena mea preferată din film este când Adrian intră în muzeu și își compară mușchii cu mâinile din muzeu, când își face selfie-uri cu tablourile și se comportă specific lui. Cea mai interesantă scenă de făcut a fost chiar scena jafului pe care o vedeți parțial și în trailer. Te face sa te simți ca un actor de la Hollywood cu toată tensiunea creată și viteza cu care se execută scena.

Playtech: Publicul român nu e obișnuit cu filme de acțiune inspirate din heist movies. Cum crezi că va reacționa la Jaful secolului? Care ar fi motivul principal pentru care ai recomanda cuiva să-l vadă?

RAREȘ: Până acum, reacția a fost pozitivă, am primit feedback bun de la oameni, se bucurau că l-au văzut. Eu recomand filmul pentru povestea inedită a trei români care au dat o spargere mare și păguboasă din multe puncte de vedere într-un mod atât de „ca la noi”.

IONUȚ: Din punctul meu de vedere, filmul nostru nu se înscrie în categoria acelor creații, iar asta din cauza bugetului. Sunt sigur că dacă proiectul nostru ar fi beneficiat de un buget pe măsura unui film de la Hollywood, secvențele specifice jafului ar fi arătat altfel. Poate și actorii ar fi fost alții. Oamenii trebuie să vină să vadă acest film pentru că unește o echipă de oameni extrem de talentați și vor avea ocazia să vadă o producție românească bună care să-i țină atenți pe tot parcursul filmului.

ROBERT: Din punctul meu de vedere, este un nou început pentru cinematografia românească. Și cred că dăm startul unei noi serii de filme de acțiune. Sper că publicul o să prindă gustul și să se mai facă genul ăsta de film.

Jaful Secolului/Foto: Eva Vlonk

Playtech: Dacă ai avea ocazia să joci din nou într-un film cu temă similară, ce ai face diferit în construcția personajului tău? Te atrage ideea de a repeta genul sau ai vrea o schimbare radicală de registru?

RAREȘ: Mie îmi place să fac roluri cât mai diferite și povești cât mai diferite, dar bineînțeles că nu aș refuza să mai fac ceva de genul ăsta pentru că este interesant, iar rolul cu siguranță ar fi diferit. De fiecare dată este diferit.

IONUȚ: Nu știu de ce, dar și eu am impresia că la un moment dat mi se va propune un proiect similar, iar eu nu-l voi refuza, pentru că mi-a plăcut foarte mult ce am făcut. Și țin pe această cale să-i anunț pe directorii de casting să aibă încredere să mă cheme să dau probă și pentru un personaj dominant ca cel pe care l-a interpretat Rareș, căci mă voi descurca foarte bine.

ROBERT: Aș repeta genul acesta de personaj, pentru că mi-e foarte la îndemână acum, dar l-aș face un pic diferit, depinde de context. Sunt multe tipuri de Adrian și cu multe variații, sunt dispus să îl mai joc o dată dacă e nevoie și merg și în alte direcții, nu-i problemă, filme să fie!