Inteligența artificială „înghite” apă și „scoate” emisii uriașe: Cât a „consumat” AI în 2025 și de ce devine o problemă pentru omenire

Creșterea explozivă a instrumentelor de inteligență artificială nu se vede doar în aplicațiile de pe telefon sau în birouri, ci și în facturile ascunse ale infrastructurii care le ține în viață: centre de date, servere, răcire, energie. Iar în 2025, aceste costuri de mediu au început să fie cuantificate mai clar, cu cifre care pun presiune pe marile companii tech și pe statele care vor să devină „hub-uri” pentru AI.

Un studiu citat de The Guardian, care a analizat impactul sistemelor de inteligență artificială, arată că vorbim deja despre un consum anual de apă de ordinul sutelor de miliarde de litri și despre emisii de CO₂ comparabile cu cele generate de industrii mari.

Ce arată estimările despre amprenta AI în 2025

În 2025, amprenta de carbon asociată sistemelor de inteligență artificială ar putea ajunge la aproximativ 80 de milioane de tone de CO2, potrivit unei cercetări semnate de cercetătorul olandez Alex de Vries-Gao, fondatorul platformei Digiconomist, publicată în revista științifică Patterns.

În paralel, aceeași analiză estimează că utilizarea de apă legată de AI ar putea urca până la circa 765 de miliarde de litri într-un an. În realitate, nu înseamnă că „AI bea apă”, ci că apa este consumată indirect, mai ales prin răcirea centrelor de date și prin producerea energiei necesare acestor sisteme.

De unde vin aceste emisii și de ce AI are nevoie de atât de multă energie

Ca să ruleze modele mari, platformele folosesc centre de date cu o densitate uriașă de procesoare, care consumă electricitate și generează căldură. Asta obligă operatorii să investească în sisteme de răcire, uneori pe bază de apă, alteori pe bază de aer, dar aproape mereu cu un cost energetic semnificativ. În plus, impactul crește rapid pe măsură ce AI intră în tot mai multe produse și servicii.

Un reper util vine dintr-un raport al Agenției Internaționale a Energiei: în 2024, centrele de date au reprezentat aproximativ 1,5% din consumul global de electricitate, adică 415 TWh, iar un centru de date orientat spre AI poate consuma cât 100.000 de gospodării, în timp ce cele mai mari aflate în construcție pot ajunge la de 20 de ori atât.
IEA Blob Storage

Mai departe, IEA estimează că cererea de electricitate a centrelor de date ar putea să se dubleze până în 2030, spre circa 945 TWh. Cu alte cuvinte, chiar dacă AI devine mai eficientă pe „per interogare”, volumul total de utilizare poate împinge consumul în sus.
IEA Blob Storage

Ce înseamnă asta pentru public și ce pot face autoritățile

Pentru utilizatorul obișnuit, discuția pare abstractă, dar consecințele sunt foarte concrete: competiție pentru energie în rețele locale, investiții accelerate în producție și infrastructură, dar și tensiuni în zone unde apa este deja o resursă sensibilă. Centrele de date nu sunt „în nori”, ele sunt clădiri reale, conectate la rețele reale, într-o geografie care contează.

Din perspectivă de politici publice, două direcții devin esențiale. Prima este transparența: fără raportări clare despre consumul de energie și apă, estimările rămân aproximative, iar deciziile se iau pe bâjbâite. A doua este optimizarea: eficiență energetică, răcire cu impact redus, reutilizarea apei unde se poate, contracte de energie curată și reguli care să împiedice „exportul” poluării în zone mai vulnerabile.

Pe scurt, AI poate aduce beneficii reale, dar „revoluția” are și o notă de plată. Iar dacă nu o măsurăm corect acum, riscăm să o aflăm prea târziu, când centrele de date vor fi deja construite, iar presiunea pe energie și apă va fi deja instalată.