Inteligența artificială în școlile din România, din perspectiva ministrului Educației. ”Vom pierde avantaje competitive”

Discuția despre inteligența artificială a trecut deja de zona laboratoarelor și a ajuns în clasele din România, chiar dacă nu întotdeauna asumat și organizat. Elevii folosesc chatboți și diverse instrumente de AI pentru proiecte, teme sau simple curiozități, însă de multe ori o fac pe cont propriu, fără să fie ghidați de profesori sau de un curriculum clar. Tocmai acest dezechilibru l-a făcut pe ministrul Educației, Daniel David, să avertizeze public că, dacă școala nu preia controlul asupra modului în care AI este folosită, România riscă să piardă avantaje competitive importante în raport cu alte țări.

Ministrul recunoaște însă și cealaltă față a monedei: nu poți construi totul în jurul AI, ca și cum tehnologia ar fi soluția miraculoasă pentru toate problemele educației. Din perspectiva lui, adevărata provocare este găsirea unui echilibru între deschiderea către instrumentele digitale și protejarea sănătății psihologice și cognitive a elevilor. Dacă nu există reguli, explicații și contexte clare, riscul este ca AI să fie folosită superficial, ca un furnizor de răspunsuri rapide, nu ca un instrument de învățare critică.

Elevii folosesc chatboți, dar nu știu că trebuie să verifice informațiile

Daniel David povestește că, în întâlnirile cu elevi de liceu, aproape toți recunosc că folosesc inteligența artificială în diverse forme: de la generatoare de texte, la sisteme care rezolvă probleme sau explică lecții. Întrebarea esențială, însă, vine abia după: câți dintre ei știu ce este o „halucinație” de AI sau cum poate un model să ofere răspunsuri convingătoare, dar complet greșite. Răspunsul, spune ministrul, este îngrijorător – foarte puțini au auzit de astfel de riscuri, iar aproape nimeni nu a fost învățat explicit că informațiile generate trebuie verificate.

În lipsa acestor explicații, elevii tind să acorde un nivel de încredere exagerat răspunsurilor primite de la un chatbot. Dacă textul pare bine formulat și logic, este preluat ca atare, fără surse, fără coroborare și fără filtrare critică. Aici intervine rolul școlii: nu doar să interzică sau să tolereze folosirea AI, ci să o transforme într-un pretext pentru a discuta alfabetizarea informațională, verificarea surselor, diferența dintre opinie și fapt și limitele oricărui sistem automatizat.

Ministrul subliniază că, în mod ideal, elevul ar trebui să știe că un chatbot nu este „adevărul absolut”, ci un instrument statistic care generează cel mai probabil răspuns în funcție de datele pe care le are. Și tot el ar trebui să fie învățat să caute confirmări în manuale, cursuri, surse academice sau în dialog cu profesorii, înainte de a transforma un text generat în temă finală sau referat.

Profesorii între teamă și responsabilitatea de a integra AI în curriculum

Pe partea cealaltă a catedrei, Daniel David spune că majoritatea profesorilor cu care a discutat sunt conștienți că tehnologia nu mai poate fi ținută „la ușă”. Mulți recunosc nevoia de a aduce AI în lecții, de a folosi aplicații educaționale sau de a adapta modul de predare la noul context digital. Problema este că o parte dintre ei se tem de această schimbare: se tem că pierd controlul, că nu stăpânesc suficient instrumentele sau că responsabilitatea pentru siguranța copiilor în mediul online devine prea mare.

Ministrul insistă însă că tehnologia trebuie integrată treptat, prin curriculum și prin formarea profesorilor, nu lăsată la voia întâmplării. Există deja zeci de proiecte de inteligență artificială în școli și universități, iar noul curriculum de liceu tratează tehnologia ca pe o componentă transversală, care poate sprijini predarea la mai multe discipline, nu doar la informatică. În acest model, AI devine un „partener” de lucru în orele de limbi străine, științe sau științe sociale, dar într-un cadru în care profesorul stabilește regulile și explică limitele.

Pentru ca acest scenariu să devină realitate, este nevoie de formare continuă pentru cadrele didactice: ateliere, ghiduri, exemple de bună practică și spații sigure în care profesorii pot testa instrumentele fără presiunea notării sau a evaluării. Fără această susținere, există riscul ca tehnologia să fie fie ignorată, fie folosită haotic, în funcție de inspirația individuală.

De ce România riscă să piardă avantaje competitive dacă evită AI

Mesajul central al lui Daniel David este că o atitudine de tip „mai bine nu ne băgăm” ar putea costa România scump pe termen lung. În timp ce alte sisteme de educație investesc masiv în competențe digitale, programare, utilizare critică a AI și alfabetizare media, elevii români ar ajunge să folosească aceste instrumente doar informal, fără sprijin și fără îndrumare. Aceasta ar crea un decalaj imens între ceea ce cere piața muncii și ceea ce oferă școala.

Avantajul competitiv nu înseamnă doar să ai acces la cele mai noi tehnologii, ci să știi să le folosești în mod responsabil, creativ și productiv. Dacă absolvenții învață cum să combine gândirea critică, competențele de bază și instrumentele AI, pot deveni mai eficienți, mai adaptabili și mai relevanți într-o economie globală accelerată. Dacă, dimpotrivă, sistemul educațional tratează AI doar ca pe o sursă de copiat la teme sau ca pe un pericol ce trebuie interzis, România riscă să rămână la periferia inovației.

Ministrul Educației propune, implicit, un pact: tehnologia nu este nici soluție magică, nici dușman. Devine utilă abia în momentul în care școala o integrează conștient, explică riscurile, formează reflexul de verificare a informațiilor și transformă AI dintr-un „shortcut” pentru teme în laborator de idei și în instrument de învățare. Fără acest pas, discuția despre avantaje competitive rămâne doar un avertisment, nu un plan de acțiune, conform Digi24.ro.