Încălzirea globală schimbă lumea, nu neapărat încet, dar sigur. Ce se întâmplă cu ghețarii arctici?

Ghețarii arctici din Svalbard se află într-o fază critică, iar schimbările climatice accelerate amenință ecosistemele fragile de pe ghețuri.

Dr. Arwyn Edwards, expert în ecologia ghețarilor, descrie experiențele recente pe teren ca fiind „înfricoșătoare, ca într-un oraș în flăcări în timpul unui raid nocturn”, datorită temperaturilor record și topirii masive.

Deși temperatura globală medie nu a depășit încă pragul de 1,5°C stabilit de Acordul de la Paris, Arctica a trecut deja de acest reper, cu Svalbard încălzindu-se de șapte ori mai rapid decât media globală, scrie The Guardian.

Microbii, „agenți ai topirii” în cazul ghețarilor arctici

Cercetările recente arată că microbii care trăiesc pe și în ghețari pot accelera procesul de topire prin fenomenul de „întunecare biologică”.

Microbii produc pigmenți închisi la culoare și captează particule de praf și resturi, ceea ce face ca suprafața gheții să absoarbă mai multă căldură și să se topească mai repede.

Comunitățile microbiene din „granulele cryoconite”, denumite și „pădurile înghețate”, formează ecosisteme autonome, cu bacterii, fungi, virusuri și chiar animale mici, precum tardigrade sau viermi.

Acești microbi nu doar că accelerează topirea ghețarilor, dar răspund și la modificările mediului, precum creșterea nutrienților din poluarea aerului, fumul incendiilor forestiere sau praful transportat de vânt de la ghețari retrași și zone uscate în expansiune.

Rezultatul este un cerc vicios: topirea gheții expune mai multe resturi bogate în nutrienți, favorizând dezvoltarea mai multor microbi care intensifică procesul de topire.

În Groenlanda, zone biologic întunecate de mari dimensiuni sunt vizibile din spațiu și contribuie la aproximativ 13% din topirea anuală, ceea ce echivalează cu 4,4-6 gigatone de apă.

Emisiile de metan, în directă legătură

Un alt aspect îngrijorător îl reprezintă metanul stocat sub ghețari și permafrost. În anumite regiuni, microbii subterani pot produce cantități semnificative de metan, un gaz cu efect de seră foarte puternic.

Totuși, unele comunități microbiene specializate, denumite metanotrofe, pot consuma acest gaz și astfel reduc emisiile.

Acești „consumatori de metan” nu rezolvă problema globală în întregime, dar contribuie la limitarea unor efecte locale.

Dr. Edwards compară declinul ghețarilor cu pierderea treptată a memoriei, subliniind că multe habitate microbiene unice dispar iremediabil. Aceste organisme au o valoare științifică și economică uriașă, deoarece adaptările lor la condiții extreme pot oferi soluții biotehnologice pentru medicină, industrie și managementul deșeurilor.

Specialistul propune crearea unui depozit internațional pentru conservarea biodiversității microbiene polare, similar cu Arhiva Globală a Semințelor din Svalbard.

În concluzie, microbii arctici nu doar accelerează topirea ghețarilor și influențează clima globală, ci stau și la baza unor ecosisteme complexe, de care depind specii întregi, inclusiv mamifere marine.

Fără aceste comunități invizibile, echilibrul ecosistemelor polare și beneficiile lor pentru oameni ar putea dispărea.