Înainte de străbunii noștri dacii, ar fi fost altă civilizație descoperită în Vrancea. Vestigiile de 7.500 de ani au uimit arheologii

Într-o zonă aparent liniștită din județul Vrancea, arheologii au scos la iveală o descoperire remarcabilă care rescrie începuturile locuirii umane pe teritoriul actual al României. În comuna Movilița, pe un grind de lângă sat, au fost identificate vestigii care indică prezența unei culturi umane cu până la 7.500 de ani în urmă, cu mult înaintea epocii dacice. Situl investigat, cunoscut sub numele de „Islaz”, a oferit cercetătorilor acces la patru etape succesive de locuire umană, cu dovezi materiale din neolitic până în epoca fierului.

Aceste vestigii includ ceramică, unelte litice și o fibulă antică, dar și resturi de locuințe distruse de incendii. Toate acestea sugerează o locuire neîntreruptă și o adaptare continuă la condițiile de mediu, de la vânătorii neolitici la comunități organizate din epoca bronzului și fierului. Ceea ce surprinde cel mai mult este prezența ceramicii liniare, asociată cu o cultură veche de peste șapte milenii, care ar putea indica existența unei civilizații stabile, complexe și, până acum, insuficient înțelese.

Civilizații străvechi necunoscute în cronologia oficială

Arheologii implicați în cercetare – printre care specialiști de la Muzeul Vrancei, Muzeul Județean Buzău și Institutul de Arheologie din Iași – au lucrat în colaborare cu elevi și voluntari, extinzând investigațiile începute în 2021. Printre cele mai importante descoperiri se numără o locuință incendiată datând din cultura Precucuteni (5.000 – 4.500 î.Hr.) și straturi mai vechi de ceramică din cultura Ceramicii Liniare (5.500 – 5.000 î.Hr.). Acest lucru plasează cultura respectivă cu mult înainte de apariția tracilor sau dacilor în regiune.

Vestigiile din epoca bronzului, precum și cele din epoca fierului, între care și o fibulă bine conservată, sugerează o continuitate culturală rar întâlnită în alte regiuni ale Europei. Practic, zona Movilița pare să fi fost locuită fără întrerupere de-a lungul a peste 7.000 de ani, ceea ce oferă arheologilor o fereastră valoroasă către trecutul îndepărtat al Europei de Est.

Descoperirea ridică întrebări despre nivelul de organizare al acestor comunități preistorice, despre rețelele lor de schimb, despre spiritualitate și despre legătura cu alte civilizații vechi din Europa centrală și de sud-est. Cu fiecare groapă, vas ceramic sau rest de locuință descoperit, arheologii adună dovezi care completează o poveste începută cu milenii înainte de istoria scrisă.