Iluzia creșterii economiei americane, propulsată de inteligență artificială și ferme de servere. Cum se minte singur Donald Trump

În primele șase luni din 2025, economia SUA a părut să redescopere avântul. Datele headline au arătat un PIB care, după un început ezitant, a accelerat vizibil. Dacă privești însă sub capotă, motorul acestei accelerări nu a fost consumul populației sau investițiile productive răspândite în toată economia, ci un singur „arbore” care a crescut brusc și a proiectat umbră peste restul pădurii: investițiile în centre de date și infrastructură pentru modele AI. Fără ele, punctele de procent ar dispărea aproape integral, iar povestea triumfală s-ar transforma într-un grafic plat.

Cum s-a umflat PIB-ul din beton, oțel și megawați

Economistul Jason Furman a arătat că aproximativ 92% din creșterea PIB-ului din prima jumătate a lui 2025 provine din investițiile în data centere și tehnologie de procesare. Tehnic, aceste investiții înseamnă doar o mică felie din PIB, dar au adăugat aproape toată creșterea, în timp ce alte sectoare au mers pe loc sau au frânat. Efectul este vizibil în raportările companiilor care construiesc sau aprovizionează astfel de facilități: teren, energie, rețele, hardware, construcții speciale. Pe termen scurt, banii torniți în infrastructură ridică statistica macro, dar nu îți spun mare lucru despre productivitatea întregii economii.

Aici apare prima problemă pentru povestea politică a creșterii. Dacă ai un boom de capex într-o industrie concentrată, poți raporta procente care arată bine la televizor, dar piețele muncii, veniturile medii și sănătatea întreprinderilor mici nu se vor simți neapărat mai bine. Crearea de locuri de muncă a încetinit, iar consumul, odată ajustat de inflație, nu a livrat aceeași energie. Cu alte cuvinte, cifrele agregate pot masca fragilități, în special când depind de un singur pariu tehnologic.

Pentru tine, ca cititor, cheia este să separi „capex-ul spectaculos” de efectele durabile. Uită-te la câte locuri de muncă stabile se creează în afara șantierelor, la câtă valoare adăugată generează noile facilități în lanțurile locale și la cât din creștere provine dintr-o cerere privată robustă și diversificată, nu doar din proiecte gigantice ale câtorva jucători.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Pariul uriaș pe OpenAI și cercul promisiunilor finanțate

Al doilea filon al poveștii ține de finanțarea boom-ului. O bună parte a investițiilor în AI este ancorată în așteptările legate de modelele viitoare și de monetizarea lor accelerată. OpenAI a devenit simbolul acestui pariu: venituri în urcare, costuri și cash burn la fel, dar un teanc de acorduri comerciale și industriale de ordinul sutelor de miliarde care ar urma să asigure combustibilul pentru centrele de date. Structurile de tip „deal contra equity” cu marii furnizori de cipuri și cu operatori de cloud arată cât de mult se împinge înainte nota de plată, în speranța că viitoarele produse vor justifica infrastructura de azi.

Aici apare cercul riscului: producătorii de hardware investesc și devin, direct sau indirect, parte din finanțarea clientului căruia îi vând echipamentele; furnizorii de cloud blochează capacități masive pe promisiunea unei cereri care trebuie să vină; startupul-fanion promite modele mai capabile și o piață în expansiune care va „mânca” toată acea putere de calcul. Dacă fiecare își ține partea din promisiune, toată lumea câștigă. Dacă nu, costul capitalului și amortizarea unor investiții de zeci de miliarde pe gigawatt se vor vedea în bilanțuri, iar statul american nu va mai putea prezenta aceeași creștere alimentată de șantiere digitale.

Ce poți face ca să filtrezi zgomotul: urmărește raportările trimestriale despre rata de utilizare a noilor centre, marjele furnizorilor de echipamente, veniturile recurente legate de produse și nu doar de compute vândut ca atare. Uită-te la câte aplicații enterprise ies din faza de pilot în producție și câte înlocuiesc procese reale, cu ROI măsurabil.

De ce mesajul politic se rupe de realitatea economică

Narațiunea oficială vorbește despre o Americă din nou „mare” datorită AI. Afișele campaniei preferă pozele cu excavatoare, nu tabelele cu productivitate totală a factorilor. În spatele metaforei, însă, rămâne dependența statistică de un singur cal de bătaie. O economie matură are creștere amplă, răspândită sectorial, cu efecte vizibile în venituri reale și investiții în capital uman. O economie care își trage aproape toată creșterea dintr-un capex foarte concentrat seamănă mai degrabă cu o bulă industrială controlată de câteva consorții tehnologice.

Dacă promisiunile nu se țin, nu doar scenariile grandioase despre modele viitoare se vor rescrie, ci și graficele macro. Proiectele pot fi amânate, capacitățile subutilizate, iar boom-ul de astăzi se poate transforma în corecție. În acel moment, e greu să mai vinzi publicului ideea că o economie puternică stă pe umerii a trei data centere „într-un trenci”. Dacă, dimpotrivă, promisiunile se livrează și aplicațiile AI devin infrastructură de uz general, beneficiile se vor propaga dincolo de perimetrul gardurilor înalte din jurul fermelor de servere, iar povestea creșterii va semăna mai mult cu ceea ce vezi, nu doar cu ceea ce ți se spune.

Până atunci, dacă vrei să evaluezi lucid „miracolul” american al AI, nu te opri la procentele din PIB. Verifică sănătatea pieței muncii, calitatea profitului dincolo de efectele contabile ale investițiilor, productivitatea măsurată în sectoare non-tech și disciplina capitalului în proiectele anunțate. Doar așa poți separa o relansare solidă de o vitrină construită pe datorie și așteptări.