I-au găsit trupul pietrificat pe muntele Everest după 75 de ani de la prima tentativă de a cuceri Acoperișul Lumii. Povestea alpinistului George Mallory

În ziua de 8 iunie 1924, alpinistul britanic George Mallory și partenerul său Andrew „Sandy” Irvine au fost dați dispăruți în timpul primei încercări documentate de a atinge vârful Everestului, cel mai înalt punct de pe Glob, situat la o altitudine de 8.848 de metri. Trupul său mumificat a fost găsit, 75 de ani mai târziu, pe 1 mai 1999, de către alpinistul american Conrad Anker, pe versantul nordic al Everestului, la 700 de metri distanță de vârf. Povestea incredibilă a englezului care a rămas în istoria universală.

O ambiție care a sfidat epoca și limitele umane

Pe 8 iunie 1924, doi alpiniști britanici, George Mallory și tânărul său coleg Andrew „Sandy” Irvine, au pornit într-o misiune îndrăzneață: cucerirea celui mai înalt vârf de pe planetă, Muntele Everest, aflat la 8.848 de metri deasupra nivelului mării.

Erau parte a unei expediții ambițioase organizate de britanici, dornici să fie primii care să atingă ceea ce avea să fie supranumit „Acoperișul Lumii”. Niciunul dintre ei nu s-a mai întors. Cei doi au dispărut fără urmă, iar soarta lor a devenit unul dintre cele mai mari mistere ale alpinismului secolului XX.

Timp de 75 de ani, întrebările au persistat: au reușit Mallory și Irvine să ajungă pe vârf? A fost Muntele Everest cucerit cu aproape trei decenii înainte ca Edmund Hillary și Tenzing Norgay să-l urce în 1953?

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Enigma a rămas neelucidată până pe 1 mai 1999, când alpinistul american Conrad Anker, parte a unei expediții de căutare, a descoperit cadavrul lui Mallory pe versantul nordic al muntelui, la altitudinea de 8.156 de metri.

Trupul său, parțial mumificat, zăcea cu fața în jos, orientat spre vârf, semn că Mallory poate a continuat ascensiunea chiar și după o cădere severă. Avea multiple fracturi, în special la nivelul picioarelor și craniului, iar hainele, deși deteriorate, purtau încă pe guler numele său.

Ulterior, testele ADN au confirmat fără îndoială identitatea rămășițelor: era vorba despre George Mallory, cel care visase să cucerească Everestul înainte ca lumea să creadă că acest lucru este posibil.

Alpinistul britanic George Mallory. Foto arhivă

Primul om care a încercat să cucerească Muntele Everest

George Herbert Leigh Mallory s-a născut pe 18 iunie 1886 în Anglia, fiul unui preot anglican. A avut parte de o educație elitistă, studiind istoria la prestigiosul Magdalen College din cadrul Universității Cambridge.

Încă din tinerețe, Mallory s-a dedicat cu pasiune alpinismului, practicând intens în munții din Regatul Unit și Alpii europeni. A luptat ca ofițer de artilerie în Primul Război Mondial, iar după încheierea conflictului, a devenit profesor la renumita școală Charterhouse.

Încă din anii ’20, Mallory era recunoscut drept cel mai bun alpinist britanic, ceea ce l-a adus în centrul planurilor legate de expedițiile pe Everest.

Prima lui expediție pe muntele nepătruns a avut loc în 1921, sub forma unei misiuni de recunoaștere pe versantul nordic, cel tibetan. La acea vreme, versantul sudic, care ulterior avea să fie urcat cu succes în 1953, era inaccesibil din cauza izolării politice a Nepalului.

În 1922, Mallory a revenit pe Everest cu o expediție care a stabilit un nou record mondial de altitudine, ajungând la 8.321 de metri.

Dar gloria a fost umbrită de tragedia în care șapte șerpași nepalezi au pierit într-o avalanșă. Mallory a fost profund afectat, dar dorința de a atinge vârful l-a adus din nou pe munte în 1924, alături de Irvine, într-o a treia încercare care avea să-i fie și ultima.

Vezi și: Un picior într-o gheată găsit pe cel mai înalt vârf din lume ar putea dezlega unul dintre marile mistere ale explorării Everestului

Ultima poza cu George Mallory și Andrew Irvine în viață, înainte să urce pe Everest, iunie 1924. Foto Alamy Stock Photo

Ascensiunea fatală și condițiile extreme din „Zona Morții”

Expediția din 1924 a început cu entuziasm, însă vremea s-a dovedit a fi un adversar redutabil. Versantul nordic, ales din lipsă de alternative, este cunoscut drept cel mai dificil traseu către vârf.

Alpinistul român Horia Colibășanu, care a urcat Everestul fără oxigen suplimentar și fără sprijinul șerpașilor în 2017, a explicat dificultățile extreme ale acestui traseu:

„Sunt trei trepte tehnice, una dintre ele extrem de dificilă. La acea altitudine, chiar și un pas mic devine o provocare uriașă. De asemenea, pe versantul nordic se merge mult timp pe o creastă expusă, la mare altitudine, ceea ce face ca orice progres să fie extrem de lent și epuizant.”

Mallory și Irvine au plecat pe 8 iunie 1924 din Tabăra VI, aflată la 8.168 de metri altitudine, echipați cu butelii primitive de oxigen.

Pe atunci, „Zona morții”, spațiul de deasupra altitudinii de 8.000 de metri, era puțin înțeleasă. Aerul rarefiat de la acea înălțime este suficient pentru a produce edeme cerebrale sau pulmonare în doar câteva ore, mai ales fără echipamente moderne sau aclimatizare corespunzătoare.

Colegul lor, Noel Odell, a afirmat că i-a zărit ultima oară în jurul orei 12:50, urcând cu determinare spre una dintre treptele finale ale traseului. Apoi, muntele a fost cuprins de nori groși și cei doi nu au mai fost văzuți niciodată în viață.

Cum a fost descoperit cadavrul alpinistului

Când Conrad Anker a descoperit trupul lui Mallory în 1999, l-a găsit la aproximativ 700 de metri sub vârf. Poziția sa, cu fața în jos, capul spre munte și mâinile înfipte în zăpadă, indică o posibilă încercare disperată de a se opri după o cădere.

Cadavrul nu avea aparatul foto pe care Mallory îl luase cu el, iar lipsa acestuia a întreținut misterul: dacă ar fi supraviețuit până în vârf, camera ar fi putut conține dovezi decisive.

În ciuda descoperirii spectaculoase, mulți specialiști și alpiniști de renume, inclusiv Reinhold Messner și Graham Hoyland, au concluzionat că Mallory cel mai probabil nu a ajuns niciodată pe vârf.

Lipsa unor urme mai sus de locul în care a fost găsit, precum și dificultățile tehnice uriașe ale traseului de pe partea tibetană, susțin această teorie.

„După părerea mea, nu au reușit să atingă vârful. Distanța rămasă era imensă pentru echipamentul pe care îl aveau, iar terenul era foarte tehnic. Chiar și astăzi, cu echipamente moderne și trasee amenajate, este extrem de dificil”, spune Horia Colibășanu.

Trupul pietrificat al lui George Mallory, găsit pe muntele Everest pe 1 mai 1999. Foto Dave Hahn, Getty Images

Eroismul dincolo de cucerirea Acoperișului Lumii

Indiferent dacă a reușit sau nu să ajungă pe vârf, Mallory a rămas în istoria alpinismului ca o figură legendară. Era omul care, înaintea vremurilor, și-a asumat riscuri aproape nebunești pentru a împinge limitele posibilului.

Cunoscut pentru replica sa celebră „Pentru că este acolo”, în răspuns la întrebarea de ce vrea să urce Everestul, Mallory simbolizează esența aventurii umane. Colibășanu sintetizează perfect această idee:

„Pentru mine, Mallory nu este doar un alpinist, ci un simbol al curajului și al dorinței de autodepășire. A urcat cu un echipament cu care noi, astăzi, nu am merge nici până la piață iarna. A fost un om al timpurilor sale, dar cu o viziune și o voință care depășeau epoca în care trăia.”, relata alpinistul român.

În final, chiar dacă nu a fost primul om care a ajuns pe Everest, George Mallory a fost, cu siguranță, unul dintre primii care au visat cu adevărat să o facă. Și pentru acel vis, pentru curajul său neînfricat și pentru sacrificiul suprem, numele lui va rămâne pentru totdeauna legat de istoria Everestului. Un monument nu doar pe munte, ci și în memoria umanității.

Vezi și: Gheata de acum 100 de ani găsită pe Everest care deslușește un mister din 1924. Enigma istoriei alpinismului din Himalaya