Harta AI în Europa: cine folosește cel mai mult ChatGPT, Grok sau Gemini și de ce România e la coada clasamentului

Inteligența artificială generativă a ieșit din zona de „tehnologie emergentă” și a ajuns, pentru milioane de europeni, un instrument de zi cu zi, iar în articole anterioare am urmărit deja cum astfel de aplicații intră treptat în rutina oamenilor. De la întrebări simple și planuri de călătorie, până la texte, imagini, cod sau alte tipuri de conținut, instrumente precum ChatGPT, Gemini sau Grok au devenit un fel de „asistent” pe care îl poți chema la nevoie, în câteva secunde.

Totuși, Europa nu folosește aceste instrumente în același ritm. Datele arată diferențe mari între țări, iar România se află în zona de jos a clasamentului, într-un peisaj continental în care nordul și statele cu infrastructură digitală solidă conduc detașat.

Ce arată datele Eurostat și unde se poziționează România

În Uniunea Europeană, aproximativ o treime dintre persoanele cu vârste între 16 și 74 de ani au folosit cel puțin o dată în 2025 instrumente de tip AI generativ, potrivit datelor citate din Eurostat. Media ascunde însă un contrast puternic între țări, semn că „normalizarea” AI nu se întâmplă uniform.

Într-un eșantion de 33 de țări europene, utilizarea variază de la 17% în Turcia la 56% în Norvegia. În interiorul UE, diferența este la fel de vizibilă: România apare la 18%, în timp ce Danemarca urcă la 48%. Cu alte cuvinte, în timp ce în unele state aproape unul din doi oameni folosește astfel de instrumente, în altele abia unul din cinci a făcut asta.

Țările care trag Europa în sus și „zona rece” de sub 25%

Dacă ne uităm la țările în care cel puțin doi din cinci oameni au folosit instrumente de inteligență artificială în cele trei luni anterioare statisticii Eurostat, apar 13 state cu adopție ridicată. Lista include Elveția (47%), Estonia (47%), Malta (46%), Finlanda (46%), Irlanda (45%), Țările de Jos (45%), Cipru (44%), Grecia (44%), Luxemburg (43%), Belgia (42%) și Suedia (42%). Aceste procente sugerează nu doar curiozitate, ci un obicei deja format: AI-ul este folosit recurent, nu doar „testat”.

La polul opus, dincolo de Turcia și România, utilizarea scade sub 25% în mai multe țări, ceea ce înseamnă că mai puțin de unul din patru oameni a folosit astfel de instrumente. În această zonă sunt menționate Serbia (19%), Italia (20%), Bosnia și Herțegovina (20%), Macedonia de Nord (22%), Bulgaria (23%) și Polonia (23%). Imaginea generală indică o întârziere mai ales în sud, est și Balcani, cu câteva excepții punctuale.

Când compari marile economii, tabloul rămâne mixt: Italia (20%) și Germania (32%) sunt sub media UE de 33%, în timp ce Spania (38%) și Franța (37%) sunt ușor peste această medie. Practic, nici măcar „greii” economici nu au un model identic de adopție, iar diferențele par să țină de factori interni, nu doar de mărimea economiei.

De ce diferă atât de mult adopția: infrastructură digitală, cultură și „alfabetizare AI”

Explicațiile se leagă, în primul rând, de fundația digitală a fiecărei țări. Colin van Noordt, cercetător la KU Leuven (Belgia), explică faptul că ratele mari de adopție tind să urmeze nivelul general de digitalizare: țări precum Danemarca sau Elveția sunt deja avansate digital, iar populația are competențe, folosește internetul frecvent și are o afinitate mai mare pentru tehnologie. În lipsa acestor „baze”, e puțin probabil ca AI-ul să explodeze brusc în utilizare.

În țările cu adopție mai mică, un motiv important este banal, dar decisiv: mulți oameni fie nu știu că există AI generativ, fie nu știu cum să-l folosească. Iar peste asta se adaugă o problemă de sens: accesul la un instrument nu înseamnă automat și înțelegerea utilității lui. Mulți europeni spun că nu folosesc AI pentru că nu știu la ce le-ar folosi concret în viața de zi cu zi sau la muncă, ceea ce transformă „AI literacy” (alfabetizarea AI) într-un factor-cheie.

Interesant este că politicile guvernamentale nu par să explice singure diferențele. Cercetătorul observă că multe țări au documente și strategii, dar tot înregistrează adopție mică. Concluzia sugerată: cultura digitală și competențele practice ale oamenilor cântăresc, în acest moment, mai mult decât existența unor planuri pe hârtie.

AI-ul e folosit mai ales „pentru mine”, nu „pentru job”, iar școala rămâne în urmă

În medie, în UE, 25% dintre oameni au folosit instrumente de AI generativ în scop personal, în timp ce 15% le-au folosit pentru muncă. În toate țările incluse, utilizarea personală e mai frecventă decât cea profesională, însă diferența variază mult de la caz la caz.

Țările de Jos sunt exemplul de echilibru aproape perfect: 28% folosesc inteligența artificială în scop personal și 27% pentru muncă. Grecia, în schimb, arată o prăpastie: 41% pentru uz personal, dar doar 16% pentru muncă, un ecart de 25 de puncte procentuale. Explicația propusă pentru adopția mai slabă în companii este că încă „nu e clar” cum să fie folosit AI-ul astfel încât să aducă o contribuție pozitivă, previzibilă și acceptată în procesele de lucru.

În educația formală, utilizarea este și mai redusă: doar 9% dintre europeni declară că au folosit astfel de instrumente pentru școală sau studii. Cele mai ridicate procente apar în Suedia și Elveția (ambele 21%), iar cel mai mic este în Ungaria, cu doar 1%. Diferența sugerează că, deși AI-ul a intrat în rutina de acasă, integrarea lui în educație rămâne un subiect sensibil și neuniform, între oportunitate și teamă de abuz.