Groenlanda se micșorează și se deplasează spre nord-vest: semnele unei planete aflate în transformare continuă

Ceea ce ar putea părea scenariul unui film SF este, de fapt, o realitate confirmată științific: Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, se deplasează anual cu aproximativ doi centimetri spre nord-vest, în timp ce în unele regiuni se micșorează treptat. Concluzia aparține unei echipe de cercetători de la Universitatea Tehnică din Danemarca (DTU Space), care a publicat un studiu detaliat în revista Journal of Geophysical Research: Solid Earth.

Datele obținute printr-o rețea complexă de 58 de stații GPS arată că modificările geologice de sub Groenlanda sunt mult mai dinamice decât se credea până acum. În loc să se extindă uniform, așa cum se presupunea din cauza topirii ghețarilor, insula prezintă zone care se contractă și altele care se ridică, ca urmare a interacțiunii dintre forțele interne ale Pământului și efectele schimbărilor climatice.

„Am fost și noi surprinși de ceea ce am descoperit”, a declarat Danjal Longfors Berg, autorul principal al studiului. „Sub Groenlanda acționează forțe gigantice, moștenite din ultima eră glaciară și amplificate de topirea rapidă a ghețarilor. Practic, solul insulei se mișcă precum o mașinărie lentă, dar incredibil de puternică.”

Fenomenul a fost descris poetic de cercetători ca o „respirație gigantică și inegală a Pământului” – o mișcare subtilă, dar constantă, care ne amintește că planeta noastră este un organism viu, aflat într-o transformare permanentă.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Cum a fost descoperită deplasarea Groenlandei

Mișcarea Groenlandei nu este vizibilă cu ochiul liber. Totuși, tehnologia GPS de înaltă precizie a permis cercetătorilor să măsoare aceste schimbări la nivel de milimetru, construind o imagine detaliată a modului în care se modifică structura geologică a insulei.

Rețeaua celor 58 de stații GPS, amplasate strategic pe toată suprafața Groenlandei, a înregistrat date în ultimii 20 de ani, oferind o perspectivă temporală fără precedent asupra mișcărilor scoarței terestre. Echipa daneză a creat un model care urmărește evoluția regiunii până în urmă cu 26.000 de ani, când calotele glaciare acopereau cea mai mare parte a emisferei nordice.

Concluziile sunt surprinzătoare: în timp ce o parte a Groenlandei se ridică, în special în zonele din sud unde gheața s-a topit masiv, alte regiuni se scufundă sau se comprimă sub presiunea redistribuirii masei. Această combinație de forțe produce efectul aparent paradoxal de micșorare a insulei, concomitent cu deplasarea sa lentă spre nord-vest.

„Nu este vorba despre o catastrofă iminentă, ci despre un proces natural, dar accelerat de acțiunile umane”, explică Longfors Berg. „Ceea ce vedem acum este rezultatul combinat al topirii ghețarilor și al ajustărilor geologice rămase din ultima eră glaciară. Practic, Pământul încă se echilibrează după ce a fost eliberat de greutatea enormă a calotelor de gheață.”

Pentru oamenii de știință, aceste descoperiri nu sunt doar o curiozitate geologică, ci o piesă esențială în puzzle-ul schimbărilor climatice. Ele oferă indicii despre modul în care suprafața planetei reacționează la pierderea accelerată a gheții și la redistribuirea maselor continentale.

Încălzirea globală și efectele asupra structurii planetei

Cercetătorii au identificat încălzirea globală drept principalul factor care accelerează aceste procese. Pe măsură ce temperaturile cresc, ghețarii din Groenlanda se topesc într-un ritm alarmant, eliberând miliarde de tone de apă în oceane. Această pierdere de greutate determină ridicarea lentă a scoarței terestre, un fenomen numit rebound izostatic.

În același timp, redistribuirea maselor de apă provoacă schimbări de presiune în subsolul planetei, ceea ce duce la deplasări minore, dar continue, ale continentelor. Practic, planeta „se rearanjează”, reacționând la schimbările climatice într-un mod complex și imprevizibil.

„Ceea ce observăm în Groenlanda este doar o parte dintr-un proces global”, subliniază cercetătorul danez. „Topirea ghețarilor modifică echilibrul gravitațional al Pământului, afectând nu doar nivelul mărilor, ci și stabilitatea scoarței terestre. Chiar dacă vorbim de câțiva centimetri pe an, impactul cumulativ pe termen lung este uriaș.”

Această „migrație” lentă a Groenlandei este, așadar, o consecință directă a activităților umane care contribuie la încălzirea globală. Pe lângă creșterea nivelului mărilor, modificările tectonice pot influența și modelele climatice regionale, determinând schimbări în circulația curenților oceanici sau în formarea furtunilor arctice.

Deși studiul danez nu anunță riscuri imediate pentru populația Groenlandei sau pentru restul lumii, el ridică o problemă de fond: nici continentele nu sunt statice. Într-o epocă a transformărilor accelerate, până și cele mai stabile forme geografice ale planetei sunt supuse mișcării.

Fenomenul din Groenlanda devine, astfel, un simbol al schimbărilor profunde prin care trece Pământul – un avertisment că echilibrul planetei este mai fragil decât pare. Pe măsură ce gheața se topește și solul se ridică, planeta respiră, se ajustează și ne amintește că natura nu este niciodată în repaus.

Groenlanda, odinioară considerată un bloc de gheață imuabil, se dovedește a fi un barometru al transformărilor climatice, un loc unde se scrie în timp real istoria geologică a Pământului. Iar deplasarea sa lentă, de doar doi centimetri pe an, este un semnal tăcut, dar puternic, al unei lumi aflate într-o continuă mișcare.