Germania cere UE flexibilitate pentru vânzarea mașinilor cu motoare pe combustie după 2035
Cancelarul german Friedrich Merz a lansat un apel direct către instituțiile europene pentru a revizui calendarul care prevede interzicerea vânzării de mașini cu motoare cu ardere internă după anul 2035. Declarațiile sale, făcute la deschiderea Salonului Auto Internațional de la München, pun sub semnul întrebării una dintre cele mai ambițioase măsuri climatice ale Uniunii Europene și scot în evidență tensiunile dintre obiectivele de mediu și realitățile economice ale industriei auto.
„Suntem, desigur, fundamental dedicați tranziției către mobilitatea electrică, dar avem nevoie de reglementări europene inteligente, fiabile și flexibile”, a declarat Merz, subliniind că interzicerea unei singure tehnologii nu este calea corectă. Cancelarul a insistat că protecția climei trebuie atinsă în „modul cel mai rentabil posibil”, fără a forța exclusiv trecerea la vehicule electrice.
Poziția lui Merz reflectă nemulțumirile marilor producători auto germani – BMW, Mercedes, Volkswagen – dar și ale grupului Stellantis, care consideră că termenul stabilit de Bruxelles este nerealist. Oliver Blume, directorul general al Volkswagen, a mers chiar mai departe, afirmând că „2035 nu este realizabil” și solicitând „clauze de revizuire” anuale.
Deși peste 150 de companii din domeniul vehiculelor electrice, al producției de baterii și al infrastructurii de încărcare au făcut apel la Comisia Europeană „să nu dea înapoi”, cifrele actuale arată că vânzările de mașini electrice cresc prea lent pentru a garanta o eliminare completă a motoarelor termice în următorul deceniu.
Tranziție lentă și presiunea industriei auto
Industria auto europeană traversează o perioadă de incertitudine, confruntându-se cu costuri ridicate, lanțuri de aprovizionare afectate și o concurență globală tot mai puternică. Merz a descris sectorul auto german drept „esențial pentru prosperitatea țării” și a avertizat că pierderea locurilor de muncă și scăderea investițiilor pot avea efecte devastatoare asupra economiei europene.
Mulți angajați din domeniu împărtășesc această îngrijorare. Jan Vlasak, un lucrător de 35 de ani dintr-o uzină germană, a declarat că termenul-limită ar trebui împins înapoi cu cinci sau chiar zece ani, în timp ce Markus Sigmund, reprezentant Bosch, a remarcat că este rar ca politicienii să se exprime atât de clar în sprijinul industriei.
În paralel, Bruxellesul pregătește o întâlnire crucială: după încheierea salonului auto, marii producători vor discuta direct cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, despre provocările electrificării, tensiunile comerciale și modalitățile de a echilibra obiectivele climatice cu realitățile pieței.
Concurență globală și schimbări pe piața europeană
Salonul Auto de la München din acest an a evidențiat și presiunea venită din Asia, în special din China. Aproximativ 100 de expozanți chinezi – o creștere de 40% față de 2023 – și-au prezentat modelele, inclusiv compactul BYD Dolphin Surf, disponibil pentru aproximativ 20.000 de euro. În replică, Volkswagen pregătește pentru 2026 lansarea unor vehicule electrice entry-level la prețuri în jur de 25.000 de euro, sub mărcile VW, Cupra și Skoda, cu obiectivul de a cuceri 20% din segmentul mașinilor electrice mici din Europa.
Absența notabilă a Tesla, ale cărei vânzări europene au scăzut cu 43% în prima jumătate a anului, a lăsat loc competitorilor chinezi să câștige vizibilitate. Această evoluție amplifică îngrijorările legate de dependența Europei de tehnologia asiatică, în timp ce producătorii locali se zbat să țină pasul.
Solicitarea Germaniei pentru o reevaluare a interdicției motoarelor cu ardere internă după 2035 nu este doar o dispută tehnică, ci o dezbatere despre viitorul mobilității și despre modul în care Europa poate rămâne competitivă într-o piață globală. Întrebarea centrală rămâne: cum poate Uniunea Europeană să atingă obiectivele climatice ambițioase fără a sacrifica stabilitatea economică și milioanele de locuri de muncă din industria auto?
Răspunsul va depinde de negocierile următoare și de capacitatea liderilor europeni de a găsi un echilibru între protecția mediului și pragmatismul economic, într-un context în care cererea pentru flexibilitate devine tot mai puternică.