GameSpot a ales cele mai bune 10 jocuri din 2025, iar lista spune multe despre anul care a trecut

Pe măsură ce 2025 se apropie de final, apare inevitabil întrebarea care aprinde discuții în comunități, pe forumuri și în grupuri de prieteni: „care au fost jocurile care chiar au meritat timpul?”. GameSpot a publicat topul său cu cele mai bune 10 jocuri ale anului, rezultat din votul intern al redacției și din discuții între editori despre ce titluri au ieșit cu adevărat în evidență.

Lista nu se limitează doar la lansările clasice din ultimele 12 luni. Sunt luate în calcul și jocuri apărute foarte târziu în anul precedent, iar titlurile live-service sunt judecate și în funcție de actualizările și conținutul adăugat pe parcursul lui 2025. Publicația a anunțat și că va desemna separat „jocul anului” dintre aceste 10 titluri, într-o actualizare ulterioară, alături de alegeri pe platforme.

Un element important la astfel de topuri este metoda. GameSpot spune că redacția votează anual, apoi revine asupra rezultatului printr-o dezbatere internă, ca să ajungă la o selecție care să reflecte nu doar entuziasmul de la lansare, ci și impactul real: cât de bine rezistă jocul după zeci de ore, cât de coerent e, cât de mult inovează sau cât de bine rafinează o formulă cunoscută.

Contează și faptul că sunt acceptate în listă experiențe foarte diferite: de la RPG-uri masive la jocuri de puzzle sau aventuri mai scurte, uneori fără dialog, fără lupte sau fără structura narativă clasică. Tocmai din amestecul ăsta se vede o tendință clară în 2025: nu mai câștigă doar jocurile „mari”, ci și cele care au o idee puternică și o duc până la capăt.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

În plus, includerea jocurilor live-service „pe baza meritelor din anul respectiv” e un semn că publicul și presa au început să trateze actualizările ca pe niște lansări în sine. În 2025, un joc nu mai e o fotografie făcută în ziua apariției, ci o poveste care se poate schimba din lună în lună.

Cele 10 titluri alese și ce le face să iasă din rând

În capul listei, prin atenția și așteptarea uriașă din jurul lui, stă „Hollow Knight: Silksong”. Jocul e descris ca o evoluție serioasă a formulei metroidvania, cu mai multe stiluri de luptă, mai multe instrumente și opțiuni de „build” decât în original, plus o lume nouă, Pharloom, în care explorarea și dificultatea rămân nucleul experienței. Accentul pus pe satisfacția victoriei după lupte grele, dar și pe ritmul care te împinge imediat spre următoarea provocare, îl poziționează ca un joc făcut să fie memorat, nu doar terminat.

„Elden Ring Nightreign” apare ca o surpriză: o reinterpretare roguelike, într-o cronologie alternativă, cu echipe de trei jucători care fug de un fenomen ce „strânge” harta și forțează un boss fight la final de noapte. Ideea de a amesteca explorarea și atmosfera din Elden Ring cu structura de run-uri, clase și recompense de tip „Relics” arată cât de mult a prins la public combinația dintre libertate și sistemele care te obligă să improvizezi.

Apoi vine „Keeper”, o aventură fără cuvinte și fără luptă, în care ești un far „viu” care merge spre un vârf îndepărtat, alături de o pasăre. E genul de joc care nu vrea să-ți explice totul, ci să-ți lase spațiu să simți și să interpretezi. Într-un an plin de titluri care trag de tine cu obiective, marcaje și tutoriale, un joc care mizează pe abstracție și pe emoție devine, paradoxal, o gură de aer.

Lista include și „Absolum”, un beat-’em-up care combină progresia de roguelike cu un sistem solid de bătaie, plus co-op, build-uri inventive și o prezentare artistică puternică. E un exemplu bun de „rețetă clasică, pusă într-un context modern”, genul de mix care în 2025 a devenit aproape o semnătură pentru multe lansări apreciate.

Puzzle, horror, RPG și roguelike: semnele unui an în care jocurile au devenit mai îndrăznețe

Pe zona de puzzle și mister, „Blue Prince” e prezentat ca un joc în care descoperirea e parte din magie: o casă al cărei plan îl reconstruiești de fiecare dată, alegând camerele din opțiuni randomizate, ca să ajungi la o cameră misterioasă. Structura asta, între „Myst” și roguelike, transformă fiecare încercare într-un fel de experiment, iar satisfacția vine nu doar din rezolvări, ci din epifanii.

Tot pe direcția narativă, dar cu ton complet diferit, „Dispatch” vine ca o comedie de birou cu supereroi, un „adult superhero story” care nu cade automat în cinism și exces, ci își permite să fie cald, amuzant și, pe alocuri, romantic. Ideea de a juca rolul unui dispecer care coordonează eroi, combinată cu alegeri de dialog și episoade, arată că în 2025 publicul a fost deschis la povești despre „munca de zi cu zi” chiar și în universuri fantastice.

În registrul gotic, „The Séance of Blake Manor” pune accent pe investigație, timp limitat în joc (fiecare acțiune consumă minute), interogatorii și explorare, într-un decor irlandez de secol XIX, cu folclor și elemente supranaturale. E genul de titlu care te prinde nu prin reflexe, ci prin curiozitate, presiune și detaliu.

Pe horror, „Silent Hill f” e descris ca o reinventare curajoasă, care își mută atenția spre teme grele și imagini puternice, într-un cadru diferit de așteptările clasice ale seriei. E important că textul despre joc insistă pe ideea de a defia așteptările, chiar cu riscul de a împărți fanii în tabere — un semn că în 2025 a existat apetit pentru schimbare, nu doar pentru nostalgie.

În RPG-uri, „Clair Obscur: Expedition 33” e lăudat pentru faptul că păstrează lupta turn-based într-o perioadă în care multe serii au fugit spre acțiune, dar o combină cu elemente moderne, prezentare cinematică și un univers cu contraste (frumos și grotesc, grav și jucăuș). Iar „Hades II” apare ca exemplul perfect de sequel care nu doar repetă formula, ci o rafinează: mai multă strategie, noi sisteme, o poveste mai amplă și aceeași atenție la ritm, stil și personaje.

Privită ca întreg, lista GameSpot sugerează că 2025 a fost anul în care jocurile apreciate au avut două lucruri în comun: identitate clară și curaj. Fie că vorbim de dificultatea meticuloasă din „Silksong”, de structura roguelike din „Nightreign”, de abstracția din „Keeper” sau de reinventarea din „Silent Hill f”, toate par să spună același lucru: când un joc știe exact ce vrea să fie, publicul îl simte imediat.