„Frica a devenit regulă, nu excepție”. Dezvăluiri fără precedent din Justiție, în sesizările trimise la Cotroceni
Administrația Prezidențială a publicat duminică o sinteză explozivă a sesizărilor transmise de magistrați președintelui României, document care conturează o imagine alarmantă asupra climatului din sistemul judiciar. Mărturiile vorbesc despre presiuni, amenințări, mecanisme informale de control și o atmosferă dominată de teamă, în care exprimarea critică este sancționată, iar cariera depinde de conformare. Printre cele mai dure declarații se regăsesc afirmații precum: „Suntem ameninţaţi cu Inspecţia Judiciară”, „La CAB s-a instaurat frica”, „ne spun că se vor asigura că nu avem ce să le facem, că sunt intangibili”.
Ce spun magistraţii în sesizările trimise la Cotroceni
Potrivit sintezei, observațiile magistraților sunt considerate „de o gravitate ridicată” și necesită „o atenție deosebită, cu obligația de rezervă”, dar și aprofundare, extinderea dialogului și, acolo unde este cazul, sesizarea autorităților competente. Documentul scoate la iveală un sistem în care independența judecătorului este afectată nu doar de factori externi, ci chiar de ierarhia judiciară.
Un prim capitol sensibil vizează delegările și detașările, descrise de magistrați drept „favoruri” și instrumente de recompensă sau sancțiune.
„Colegiile de conducere practic nu mai există”, iar „președinții, vicepreședinții și președinții de secție sunt mici dumnezei”, se arată în sesizări.
Mecanismul delegărilor este perceput ca fiind „complet lipsit de transparență” și utilizat pentru îndepărtarea judecătorilor incomozi. Este menționat inclusiv un exemplu concret: „președinta Curții de Apel București a aprobat delegarea, deși se afla în perioada de interdicție și în ciuda faptului că persoana respectivă avea dosare rămase în pronunțare, iar instanța de la care a plecat a rămas cu un deficit de 60%”.
Sinteza indică și existența unor judecători detașați la CSM de ani de zile, promovări considerate „dubioase” la Curtea de Apel București și numiri de șefi de secție fără integrare profesională prealabilă. Toate acestea alimentează percepția unui sistem netransparent, în care criteriile meritocratice sunt abandonate.
Dezvăluiri despe presiunile directe și climatul de teroare
Cea mai gravă parte a documentului se referă la presiunile directe și climatul de teroare. Magistrații afirmă:
„Suntem ameninţaţi cu inspecţia judiciară, cu sancţionarea de către CSM”, „nu te înscrii la concurs dacă nu ai chemare”, „candidaţii neagreaţi sunt descurajaţi sau eliminaţi”. Alții vorbesc despre „ședințe de supunere și denigrare”, „direcții clare pe tipuri de dosare” și avertismente explicite: „ne spuneau că vor urma pedepse şi cercetări”. Un magistrat notează tranșant: „Totul funcţionează pe principiul recompensă şi pedeapsă”.
Presiunile nu sunt doar instituționale, ci și personale.
„După comunicatul de presă au fost trimise mesaje printre noi. Mesaje de ameninţare. Să nu îndrăznim să ne solidarizăm sau să semnalăm ceva”, se arată într-una dintre sesizări. Alți magistrați vorbesc despre cauze sensibile „luate fără explicații” și trimise către parchete superioare, pentru ca ulterior să afle că au fost clasate.
Un rol central în acest mecanism este atribuit Inspecției Judiciare.
„IJ generează temere în rândul magistraţilor şi nu este percepută ca o instituţie cu funcţie de autoreglare, ci ca un mijloc de presiune”, afirmă mai multe sesizări.
Imaginea IJ este descrisă drept cea a „unei inspecții autoritare care inspiră teamă” și „un instrument folosit pentru reducerea la tăcere a celor incomozi”. Administrația Prezidențială subliniază că percepțiile converg spre existența unui climat instituțional dominat de frică, descurajarea criticii interne și condiționarea promovării de conformare. Vulnerabilități precum volumul mare de muncă, lipsa resurselor, restanțele în motivarea hotărârilor sau aspirațiile de promovare devin „pârghii informale de control”.
Reacțiile rapide ale conducerii sistemului, după investigația jurnalistică Recorder, sunt considerate relevante de magistrați: sesizarea Inspecției Judiciare împotriva judecătorului Beșu în mai puțin de 24 de ore, admiterea recuzării judecătoarei Moroșanu și apelurile interne la „dialog”, percepute însă ca tentative de disciplinare și aliniere.
În acest context, sinteza concluzionează că tăcerea majorității magistraților nu reprezintă acceptare, ci „o strategie de autoprotecție profesională”, menită să evite represaliile și compromiterea carierei.
„Sub aparența legalității se întâmplă lucruri grave”, avertizează unul dintre magistrați, într-un document care deschide una dintre cele mai serioase discuții despre starea reală a justiției din România.
CITEŞTE AICI ÎNTREAGA SINTEZĂ!