Filmarea cu telefonul sau camera de bord: ce imagini poți folosi și când intri în zona de GDPR
Telefonul și camera de bord au transformat fiecare șofer într-un mic reporter. Orice incident din trafic poate fi filmat, salvat, trimis la poliție sau publicat pe rețele sociale în câteva secunde. Dincolo de utilitatea reală a acestor imagini ca probă în caz de accident sau comportament agresiv, există și o zonă gri: când rămâi în zona de uz personal și când devii „operator de date” în sensul GDPR.
În România, autoritatea de protecție a datelor a explicat deja că folosirea unei camere de bord strict pentru uz personal, ca suport în caz de evenimente rutiere, este în general considerată în afara domeniului de aplicare GDPR. Situația se schimbă însă din momentul în care folosești imaginile pentru altceva decât interesul propriu, mai ales dacă le distribui public sau le corelezi cu alte date care fac persoanele ușor de identificat.
Când filmarea rămâne uz personal și cum folosești imaginile ca probă
Dacă lași camera de bord să filmeze doar traseul tău, păstrezi imaginile local și le folosești doar în caz de accident, ai în general un caz de uz personal. În astfel de situații, multe state europene și inclusiv România acceptă ca imaginile să fie folosite ca probă, atât la poliție, cât și în relația cu asiguratorul, cu condiția să nu există o prelucrare sistematică, de tip supraveghere.
Important este să nu transformi camera într-un sistem permanent de supraveghere a unei zone sau persoane, de exemplu lăsând mașina parcată cu camera pornită și orientată fix spre fereastra vecinului sau spre intrarea în bloc. În astfel de cazuri, autoritatea de protecție a datelor poate considera că depășești zona de „gospodărie personală” și că intri deja în aria GDPR, cu toate obligațiile de informare și respectare a drepturilor persoanelor filmate.
Când trimiți o înregistrare la poliție pentru a semnala un incident de trafic, interesul legitim de a raporta o faptă poate justifica transmiterea imaginilor, atâta timp cât le trimiți pe canale oficiale și nu le folosești ulterior ca material de divertisment online. Mai nou, unele surse menționează că înregistrările de tip dashcam pot fi folosite și pentru sancționarea comportamentului agresiv în trafic, dacă sunt înregistrate incidental și respectă cerințele de claritate.
Când intri în zona de GDPR și ce trebuie să eviți la publicarea imaginilor
În momentul în care decizi să publici filmarea pe rețele sociale, canal de YouTube sau altă platformă, situația se schimbă: nu mai vorbim de uz personal, ci de prelucrare de date cu caracter personal, pentru că surprinzi fețe, plăcuțe de înmatriculare și, uneori, alte detalii care permit identificarea ușoară a persoanelor. În acest scenariu, în principiu ar trebui să te asiguri că fie ai un temei legal clar, fie anonimizezi imaginile, mascând fețele și numerele de înmatriculare.
Riscul nu este doar teoretic. Autoritatea de supraveghere din România a aplicat deja sancțiuni pentru utilizarea exagerată a sistemelor video fără informarea corectă a persoanelor și fără respectarea dreptului la ștergere sau opoziție. Chiar dacă tu nu ești o companie mare, publicarea repetată a unor imagini cu persoane recognoscibile, în contexte sensibile, te poate aduce în atenția autorității, mai ales dacă cineva depune o plângere.
O altă zonă sensibilă este filmarea cu telefonul în trafic, mai ales când surprinzi pietoni sau alte mașini în situații ridicole sau jenante și le postezi cu intenția de a le ironiza. Aici, combinația dintre recunoașterea feței, numărul de înmatriculare și locația exactă poate transforma ușor filmarea într-o prelucrare de date sensibile, mai ales dacă mesajele din postare depășesc limita unui comentariu neutru.
În practică, dacă vrei să eviți probleme, poți păstra filmările pentru tine și, la nevoie, să le folosești doar ca probă pentru poliție sau asigurator. Dacă totuși alegi să le publici, merită să maschezi plăcuțele și fețele și să eviți detaliile care duc direct la identificarea persoanelor. În felul acesta, rămâi în zona rezonabilă dintre dreptul tău de a arăta ce se întâmplă în trafic și dreptul celorlalți la viață privată.