Fierbea sarmalele în vin, îi persifla pe politicieni și folosea umorul ca armă și scut. Păstorel Teodoreanu, cel mai controversat epigramist din istoria României
Păstorel Teodoreanu, unul dintre cei mai rafinați și, totodată, controversați epigramiști ai României interbelice, a rămas în memoria colectivă nu doar prin înțelepciunea și umorul său, ci și prin modul în care a reușit să îmbine cu brio arta cuvântului cu dragostea pentru gastronomia rafinată și vinurile de calitate. Născut pe 30 iulie 1894 la Dorohoi, sub numele real Alexandru Osvald Teodoreanu, Păstorel a fost un personaj al cărui talent și nonconformism l-au făcut cunoscut în toate domeniile în care a activat. Avocat, scriitor, oenolog și gurmand, Păstorel a fost un om care și-a trăit viața cu un umor tăios, adesea ironizând și persiflând atât oamenii simpli, cât și personalitățile politice ale vremii.
L-a supărat pe Nicolae Iorga și i-a persiflat pe toți politicienii vremii, ironizându-i în epigrame
Păstorel a fost, fără îndoială, o personalitate cu un impact profund asupra culturii românești, iar umorul său sec, plin de sarcasm și autoironie, a făcut din el un maestru al epigramei și un simbol al boemei bucureștene.
Totodată, Păstorel a fost un personaj controversat, care nu a ezitat să critice și să ironizeze instituțiile politice sau personalitățile din lumea literară sau politică ale vremii sale, indiferent de riscuri.
Însă, cu toate acestea, stilul său plin de finețe și farmec a reușit să depășească obstacolele și să-și impună locul în istoria literaturii române.
Păstorel Teodoreanu a fost un maestru al epigramei, iar umorul său acut și ironia fină au fost folosite atât pentru a critica lumea politică, cât și pentru a sublinia absurdul unor situații sau comportamente.
Printre cele mai cunoscute epigrame ale sale se numără cele la adresa politicienilor, pe care le trata cu o doză sănătoasă de persiflare. Acesta nu se ferea să își exprime părerea despre marii lideri ai vremii, iar umorul său avea puterea de a le pune în lumină contradicțiile și ipocrizia.
Cu toate acestea, Păstorel era un om al contrastelor – în timp ce se comporta cu o nonșalanță pe care o regăsești adesea în boema intelectuală, criticând și ironizând, își păstra un farmec aparte și o deschidere față de cei care îl înțelegeau.
Un exemplu notabil în acest sens sunt epigramele sale despre Nicolae Iorga, o figură proeminentă a culturii românești și totodată un personaj politic influent. Păstorel nu s-a ferit să îl satirizeze în mod public pe Iorga, iar acest lucru a avut repercusiuni asupra familiei sale.
De exemplu, volumul „Strofe cu pelin de mai, contra Iorga Nicolai” l-a costat pe tatăl său, Osvald Teodoreanu, funcția de ministru în guvernul condus de Iorga.
Deși tatăl lui Păstorel a cumpărat întregul stoc al cărții pentru a preveni ca aceasta să ajungă în mâinile altora, nu a mai putut da ochii cu prim-ministrul.
Iar fratele său, Ionel Teodoreanu, a fost, de asemenea, afectat de reacțiile lui Iorga. Pe lista scriitorilor propuși pentru decorații, Iorga l-a scos pe Ionel din cauza confuziei între frați. Toate aceste întâmplări au stârnit râsul în cercurile literare și au devenit o parte a mitologiei despre relațiile dintre Păstorel și marii oameni ai vremii.
Cu toate că politicienii au avut reacții severe în fața epigramelor sale, Păstorel nu a lăsat ca acestea să îl doboare. De fapt, caracterul său ferm și umorul caracteristic i-au permis să facă față acestor conflicte și să continue să fie un criticul necruțător al celor care, în opinia sa, nu meritau să fie respectați.
Epigramele sale politice l-au ”aruncat” în închisoare
În afacerea politică, Păstorel nu s-a limitat doar la a ironiza lideri politici din perioada interbelică. În perioada comunistă, conflictele cu regimul i-au adus cele mai mari probleme.
Fabula „Măgarii și libertatea” a fost un moment cheie în această perioadă. În 1960, fabula sa i-a atras atenția autorităților, iar manuscrisele și o parte considerabilă din biblioteca sa au fost confiscate.
Anul următor, în 1961, Păstorel a fost încarcerat alături de alți intelectuali celebri din perioada interbelică, în lotul Noica-Pilat. Deși a fost condamnat la 6 ani de închisoare corecțională, Păstorel a fost grațiat după doar 3 ani, iar în această perioadă s-a întors la viața sa de gurmand și scriitor.
Conflictul cu regimul comunist a fost un alt capitol tragic din viața lui Păstorel, dar și un moment de consolidare a reputației sale de opozant al autorităților.
El a continuat să scrie și să critice în mod subtil și indirect, folosind umorul ca metodă de rezistență. Deși epigramele sale erau privite cu scepticism de regim, Păstorel a reușit să transmită mesaje clare și critice prin intermediul umorului.
O viață dedicată gastronomiei: „Sarmale în vin” și vinurile de calitate
Păstorel Teodoreanu a fost și un mare iubitor de gastronomie. Una dintre cele mai mari pasiuni ale sale a fost vinul, iar pentru el, vinurile nu aveau niciun secret. De altfel, Păstorel a fost un expert recunoscut în domeniu, fiind un oenolog talentat, cu o apreciere deosebită pentru vinurile din Murfatlar, Drăgășani, Corcova sau Nicorești.
Pentru Păstorel, vinul era mult mai mult decât o băutură – era o artă, o filosofie, o pasiune de care se apropia cu aceeași seriozitate și dedicație ca și în fața unei epigrame.
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale lui Păstorel era cum reușea să lege gastronomia de lumea vinurilor, într-un mod care era nu doar savuros, dar și extrem de rafinat.
Descrierea sa despre vinul de Murfatlar este un exemplu perfect: „Nici în prisacă şi grădină/ Şi nici într-un întreg grânar,/ Nu e miroznă şi lumină/ Cât într-un strop de Murfatlar”.
De asemenea, vinul de Drăgășani avea o descriere pe măsură: „un vin uşurel, delicat, suav, şi, când e sec, nu prea cunoaşte rival care să poată întovărăşi un păstrăv sau o lostriţă rasol”.
Păstorel avea o abilitate rară de a face legătura între gusturi, arome și filosofia vieții sale, oferind o experiență unică de degustare.
În același timp, Păstorel a fost un maestru al bucătăriei. Pasiunea sa pentru mâncare era la fel de mare ca și dragostea pentru vinuri, iar sarmalele au fost, fără îndoială, una dintre rețetele preferate ale acestuia.
El a oferit o descriere inedită a modului în care ar trebui preparate sarmalele, recomandând ca acestea să fie fierte în vin, în special Cotnari.
„Sarmalele se fac şi cu varză acră, dar cele făcute cu varză dulce nu numai că au un gust mai fin, dar fac reverenţa oricărui vin de clasă mare”, spunea Păstorel.
Însă nu doar despre rețetele în sine vorbea, ci și despre ritualul care le însoțea, subliniind legătura profundă dintre mâncare și vin.
Moștenirea unui geniu al umorului și gastronomiei
Păstorel Teodoreanu a încetat din viață pe 14 martie 1964, din cauza cancerului pulmonar. Chiar și în ultimele zile ale vieții sale, umorul său nu l-a părăsit.
A fost un om cu o viață tumultoasă, care a îmbinat cu succes ironia, gastronomie și vinurile de calitate, fiind un simbol al boemei interbelice și un nume de referință al literaturii române.
Astăzi, moștenirea lui Păstorel rămâne vie, fiind o sursă de inspirație pentru mulți scriitori și iubitori ai gastronomiei.
Cele două volume de rețete și cronici gastronomice, „De re culinaria” și „Gastronomice”, rămân un testament al unei vieți trăite cu pasiune, umor și eleganță. Cu fiecare epigramă și rețetă, Păstorel ne-a lăsat o lecție despre cum să trăim viața cu gust, cu râs și cu vin de calitate.