Fantoma imobiliară a României: Județul invizibil care ar putea fi locuit

Într-o țară în care discuțiile despre criza locuințelor sunt recurente, cifrele recente furnizate de Institutul Național de Statistică scot la iveală o realitate greu de ignorat: peste 250.000 de locuințe neocupate zac goale în România. Este echivalentul unui întreg județ, de dimensiunea Brașovului, care ar putea fi populat peste noapte fără a construi o singură cărămidă în plus. Acest “județ fantomă” nu este o metaforă exagerată, ci o expresie exactă a unui fenomen imobiliar ce merită o analiză serioasă, atât din punct de vedere economic, cât și social.

În ciuda boom-ului imobiliar din ultimii ani, se pare că numărul locuințelor goale a crescut dramatic, iar discrepanțele între zonele rurale și urbane, dar și între regiunile țării, conturează o imagine fragmentată a unei Românii care nu știe cum să-și folosească spațiul construit.

Datele comparative dintre cele două recensăminte generale arată o creștere de peste 70% a locuințelor neocupate, în timp ce stocul total de locuințe a crescut cu doar 13%. Această discrepanță arată nu doar un dezechilibru între cerere și ofertă, ci și o lipsă de strategie în gestionarea patrimoniului imobiliar existent. Pe scurt, construim mai mult decât ocupăm – sau mai bine zis, construim haotic.

Capitala țării, București, deține recordul absolut: peste 200.000 de locuințe goale, un paradox ținând cont de cât de greu este să găsești o chirie decentă sau un apartament accesibil. În același timp, județe precum Mehedinți, Caraș Severin și Vâlcea se remarcă printr-un procent uriaș de locuințe neocupate în raport cu totalul stocului imobiliar, aproape 40% în Mehedinți. Aceste cifre ridică întrebări serioase legate de migrația internă, lipsa oportunităților economice locale și chiar abandonul sistematic al unor zone întregi.

Singurul soi de cireși care rezistă înghețului. Cine are acești pomi va avea și fructe în mai-iunie

Lora, prima apariţie după căsătoria cu Ionuţ Ghenu. De ce l-ar părăsi imediat: „Un om slab care a cedat tentaţiilor”

Case de vacanță uitate și județe

O categorie aparte o reprezintă casele de vacanță, care, deși nu sunt concepute pentru a fi locuite permanent, ar putea reprezenta un tampon valoros în perioade de criză locativă. Potrivit datelor, 80% dintre aceste case de vacanță sunt în mediul rural, în județe ca Prahova, Buzău, Argeș și Cluj. Cu toate acestea, mare parte din ele rămân nefolosite cea mai mare parte a anului, contribuind la imaginea unui patrimoniu imobiliar subutilizat.

Interesant este și cazul județului Iași, unde numărul locuințelor neocupate a crescut de aproape trei ori între cele două recensăminte, de la puțin peste 41.000 la aproape 130.000. Aceasta poate indica o extindere rapidă a zonei metropolitane, cu noi cartiere construite în așteptarea unor chiriași care întârzie să apară. Totodată, poate fi un simptom al speculei imobiliare – investitori care cumpără apartamente pe bandă rulantă fără să le închirieze.

Locuințe secundare în declin: de la 1,25 milioane la sub 1 milion

La recensământul din 2011, în România existau 1,25 milioane de locuințe secundare – apartamente și case care nu erau reședința principală a nimănui. În prezent, numărul acestora a scăzut la puțin peste 930.000, ceea ce poate indica mai multe lucruri: fie o reevaluare a nevoii de a deține o a doua locuință, fie o transformare a acestor spații în locuințe închiriate sau vândute.

Totuși, în contextul în care un sfert din locuințele din România stau neocupate, este clar că problema nu este lipsa de spațiu, ci lipsa unei strategii coerente de utilizare a acestuia. Din punct de vedere economic, fiecare locuință neocupată înseamnă resurse irosite: materiale de construcții, terenuri, rețele de utilități și chiar subvenții sau credite care nu aduc niciun aport comunității.

Pe termen lung, autoritățile ar putea lua în calcul politici fiscale diferențiate pentru proprietarii care își lasă locuințele goale timp îndelungat sau stimulente pentru cei care le pun în circuitul rezidențial sau turistic. De asemenea, ar fi benefică o mai bună cartografiere a acestor locuințe, pentru ca ele să poată fi incluse în planurile de dezvoltare locală.

Județul fantomă al României nu este doar un concept statistic, ci o realitate care influențează direct viața a milioane de oameni. În loc să construim blocuri fără suflet în cartiere aglomerate, poate ar fi timpul să ne întrebăm: cum facem să dăm viață acestor locuințe pustii? Răspunsul ar putea schimba fața orașelor și satelor românești pentru totdeauna.