Explozie de imagini de abuz sexual asupra copiilor în online: un fenomen care scapă de sub control în România

Proliferarea imaginilor care surprind abuz sexual asupra copiilor, dar și a conținutului dăunător pentru minori, a ajuns la un nivel alarmant în mediul digital. Nu mai vorbim doar despre „derapaje” izolate, ci despre un fenomen de masă, documentat prin cifre greu de ignorat. Doar în primele unsprezece luni din 2025, linia de raportare esc_ABUZ a Organizației Salvați Copiii a primit zeci de mii de sesizări care indică faptul că internetul a devenit, pentru mulți minori, și un spațiu de risc extrem, nu doar de socializare.

În spatele statisticilor se află însă realități incomode: imagini care circulă în grupuri închise, capturi de ecran făcute în secundele în care un copil încearcă să aibă încredere, presiuni emoționale, șantaj, rușine. De aceea, campania „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe” nu vorbește doar despre reguli de bun-simț online, ci atacă direct mecanismul prin care un gest aparent banal – „trimite mai departe” – transformă adolescenți reali în victime ale exploatării digitale.

În paralel, Salvați Copiii ridică o problemă de fond: felul în care numim acest fenomen nu este doar o chestiune tehnică. Termenul „pornografie infantilă”, folosit încă în legislația românească, estompează gravitatea faptelor și nu surprinde esențialul: nu e vorba despre „conținut”, ci despre probe ale unui abuz sexual comis asupra unui copil.

Un val de conținut abuziv: cifrele care arată dimensiunea problemei

Conform datelor centralizate de Salvați Copiii România, în perioada 1 ianuarie – 3 decembrie 2025, linia de raportare esc_ABUZ a primit 45.245 de sesizări care conțineau peste 90.000 de link-uri individuale către materiale de exploatare a minorilor. Față de anul trecut, vorbim despre o creștere de 133% a conținutului raportat – un salt uriaș, care nu mai poate fi pus doar pe seama „vizibilității mai bune” sau a nivelului crescut de conștientizare.

Oana Roman, criticată după ce şi-a cumpărat o geantă de lux. ”Din banii mei, cu munca mea”. Ce i-a deranjat pe internauţi

Cele 5 zodii care trăiesc cea mai intensă săptămână romantică din an, începând cu 15 decembrie. Marea iubire bate la geam

Aceste cifre indică atât faptul că mai mulți utilizatori se simt responsabili și raportează, cât și realitatea că volumul de materiale ilegale sau profund dăunătoare pentru copii este în creștere. Escaladarea fenomenului arată o nevoie evidentă de intervenție: la nivel de politici publice, de reglementare a platformelor online, dar și de educație pentru copii, părinți și profesori.

Campania „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe” vine tocmai în acest context. Mesajul ei este simplu, dar dur: responsabilitatea nu se oprește la persoana care apasă pe declanșatorul camerei. Oricine distribuie mai departe o imagine intimă a unui minor devine parte a unui lanț de abuz. Iar acest mesaj este amplificat de implicarea unor personalități publice precum Simona Halep, Cristina Neagu, Dana Rogoz, SORE, Tily Niculae, Alexandra Ungureanu, Alex Zlăvog, Bianca Adam, Constantin Popovici, Gabriel Fereșteanu, Iulia Ionescu, MIRA și Răzvan Moței. Faptul că nume atât de vizibile se asociază cu acest subiect greu ajută la scoaterea problemei din zona de tabu.

În același timp, expoziția de fotografie organizată la Galeria Kulterra din București, între 10 și 17 decembrie 2025, propune un contrapunct necesar: fotografii care merită să fie puse în ramă, imagini care celebrează adolescența, implicarea civică și solidaritatea. Prin alăturarea celor două lumi – pozele „de pus în ramă” și imaginile care nu ar trebui să ajungă niciodată în ochii publicului – se conturează clar mesajul: nu orice poate fi transformat în conținut, nu orice poate fi „share-uit” fără consecințe.

De la „trimite mai departe” la exploatare digitală: cum sunt transformați copiii în victime

Unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale fenomenului este creșterea materialelor autogenerate (Self-Generated Child Sexual Abuse Material – SG-CSAM). Vorbim despre imagini sau videoclipuri cu caracter sexual produse chiar de copii, de regulă prin intermediul propriului telefon. De aici, pericolul se amplifică: o dată trimise, aceste materiale pot fi capturate, redistribuite, stocate, folosite pentru șantaj.

Organizații precum INHOPE, Internet Watch Foundation sau We Protect Global Alliance subliniază un punct esențial: faptul că un minor a acceptat inițial să producă sau să trimită astfel de materiale nu anulează caracterul abuziv al situației. Copiii nu pot consimți legal la acte sexuale sau la producerea de conținut sexual. În momentul în care pierd controlul asupra imaginilor, acestea devin instrumente ale exploatării.

Pandemia a accelerat dramatic acest fenomen. Izolarea, cursurile online, timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor și migrația masivă a interacțiunilor către platforme digitale au creat un teren perfect pentru interacțiuni nesigure și contactul cu persoane necunoscute. Din păcate, nivelul ridicat al conținutului SG-CSAM nu a scăzut după ridicarea restricțiilor; dimpotrivă, s-a stabilizat la un nivel alarmant.

La toate acestea se adaugă factorii tehnologici: mesageria criptată, posibilitatea de a comunica sub identitate falsă, grupurile închise, platformele care permit ștergerea rapidă a conținutului sau dispariția lui după vizualizare. Pentru un adolescent, promisiunea „nu o să vadă nimeni, se șterge singură” poate suna convingător. În realitate, o captură de ecran sau o salvare locală transformă o imagine efemeră într-un fișier care poate fi replicat la nesfârșit.

În acest context, declarația Gabrielei Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România, atinge miezul problemei: în spatele fiecărei imagini există un copil real, cu frică, rușine și vulnerabilitate. A opri distribuirea nu este doar un gest de bună-cuviință, ci un act de protecție efectivă. Este nevoie de politici actualizate, resurse reale și implicarea companiilor tech pentru ca tinerii să nu fie lăsați singuri în fața acestor riscuri.

Cuvintele contează: de ce „pornografie infantilă” trebuie înlocuit cu „materiale de abuz sexual asupra copiilor”

Dincolo de dimensiunea emoțională și tehnologică, Salvați Copiii atrage atenția asupra unui aspect aparent tehnic, dar cu impact profund: limbajul folosit în legislație și în spațiul public. Codul Penal român, prin articolul 374, utilizează sintagma „materiale pornografice cu minori” pentru a sancționa producerea, deținerea, distribuirea și promovarea acestor conținuturi.

Problema este că termenul „pornografie” este, în mod obișnuit, asociat cu activități sexuale legale, consensuale, între adulți, fără existența unei victime. Alăturarea cuvântului „pornografie” de „copii” creează o ambiguitate periculoasă: sugerează, implicit, că ar fi vorba despre o variantă „ilegală” a unui produs destinat consumului, nu despre documentarea unui abuz grav. Copiii nu pot consimți la acte sexuale, nu pot participa legal la producerea de conținut sexual, iar imaginile care îi surprind în ipostaze sexuale explicite sunt, de fapt, dovezi ale unei infracțiuni.

Organizațiile internaționale recomandă insistent înlocuirea termenului „pornografie infantilă” cu formulări care pun accent pe natura abuzivă și infracțională: „materiale de abuz sexual asupra copiilor”, „exploatare sexuală a copiilor”. Este o schimbare care nu ține doar de vocabular, ci de felul în care societatea înțelege fenomenul. Când numești corect lucrurile, recunoști explicit că există o victimă, că există un agresor și că imaginile respective nu sunt divertisment interzis, ci urmele unei traume profunde.

Această schimbare de limbaj este și o aliniere la standardele europene și internaționale, dar și un pas necesar în educația publică. Termenii folosiți de instituții, mass-media și sistemul de justiție modelează percepțiile colective. Dacă vrei ca opinia publică să înțeleagă gravitatea situației, nu poți continua să folosești o sintagmă care banalizează victimizarea copiilor.

În acest cadru mai larg, programe precum Ora de Net (Safer Internet), coordonate de Salvați Copiii la nivel național și sprijinite de Comisia Europeană, devin noduri esențiale: oferă instrumente de raportare (esc_ABUZ), lucrează în rețele internaționale precum INHOPE, colaborează cu Poliția Română și creează punți între utilizatori, autorități și platforme digitale.

Fenomenul exploatării sexuale a copiilor în mediul online nu mai este o problemă marginală, ci una centrală pentru modul în care funcționează internetul contemporan. Cifrele, campaniile, schimbările de limbaj și presiunea asupra companiilor tech sunt toate piese dintr-un puzzle mai mare: acela al unei responsabilități colective de a nu mai trata aceste imagini ca „simple poze trimise în glumă”, ci ca ceea ce sunt în realitate – probe ale unui abuz care lasă urme adânci în viețile copiilor.

Sursa: Organizația Salvați Copiii România – programul Ora de Net (Safer Internet), comunicat de presă transmis prin Rogalski Damaschin Public Relations.