Exploatarea minieră a Lunii, esențială pentru calculatoarele viitorului. De ce investiția fabuloasă pare inevitabilă

De mai bine de 50 de ani, oamenii nu au mai pășit pe Lună. Totuși, cursa pentru resursele sale a început deja, iar în prim-plan se află heliu-3 – un izotop rar pe Pământ, dar prezent din abundență pe suprafața satelitului natural. În contextul în care tehnologia computerelor cuantice avansează rapid, acest gaz ar putea deveni cheia pentru funcționarea supercalculatoarelor de mâine.

Firma finlandeză Bluefors , lider în tehnologia criogenică necesară pentru răcirea calculatoarelor cuantice, a cumpărat deja zeci de mii de litri de heliu-3 prin compania spațială Interlune , pentru suma de peste 300 de milioane de dolari. Interlune, fondată de foști directori ai Blue Origin și de un astronaut Apollo, promite primele livrări comerciale de heliu-3 între 2028 și 2037, marcând începutul unei industrii care părea până acum doar o idee science-fiction.

De ce heliul-3 este resursa-cheie pentru calculatoarele cuantice

Heliul-3 se vinde cu până la 20 de milioane de dolari pe kilogram, ceea ce îl transformă în „singura resursă pentru care merită să mergi în spațiu”, după cum afirmă Rob Meyerson, directorul Interlune.

Motivul are legătură cu modul în care funcționează calculatoarele cuantice. Spre deosebire de laptopurile clasice, acestea folosesc qubiți care necesită temperaturi extrem de scăzute pentru a funcționa stabil. Frigiderele de diluție, produse de companii precum Bluefors și folosite inclusiv de IBM, ating temperaturi de 200 de ori mai mici decât cele din spațiul cosmic, folosind un amestec de heliu-3 și heliu-4.

Fără aceste condiții criogenice, calculatoarele cuantice nu ar putea atinge performanțele teoretice: rezolvarea în câteva secunde a unor probleme pe care un calculator clasic nu le-ar putea încheia nici în mii de ani. De la medicină și criptografie, până la explorarea spațiului și finanțe, impactul poate fi revoluționar.

Cum se va face exploatarea pe Lună

Planurile Interlune prevăd un proces în patru etape: excavația stratului superficial, separarea particulelor prin centrifugare, extragerea gazelor prinse în praf, apoi izolarea izotopilor de heliu-3 pentru transportul spre Pământ. În teorie, terenurile exploatate ar arăta mai degrabă ca niște parcele agricole decât ca minele clasice de pe Pământ.

Estimările vorbesc despre peste un milion de tone de heliu-3 depozitate în solul lunar, acumulate de-a lungul a patru miliarde de ani prin bombardarea constantă cu particule solare. Dacă aceste rezerve pot fi exploatate eficient, atunci calculatoarele cuantice și centrele de date ale viitorului ar putea beneficia de un flux stabil de resurse critice.

Totuși, analiștii avertizează că extragerea nu va fi simplă. Tehnologiile actuale s-ar putea să nu fie capabile să opereze la scară industrială înainte de 20–30 de ani. Costurile misiunilor spațiale, transportul materialelor și infrastructura de procesare reprezintă provocări uriașe.

Inevitabilul drum spre mineritul cosmic

Chiar dacă obstacolele sunt semnificative, cererea de heliu-3 va crește exponențial odată cu apariția calculatoarelor cuantice comerciale. O singură mașină ar putea consuma mii de litri de heliu-3, o cantitate imposibil de acoperit din sursele actuale de pe Pământ, limitate în principal la deșeurile nucleare.

Astfel, exploatarea Lunii nu mai apare ca un moft sau un exercițiu de putere între marile națiuni, ci ca o investiție inevitabilă pentru viitorul tehnologiei globale. În anii ce vin, „grânarul energetic” al omenirii ar putea fi chiar regolitul lunar, iar costurile fabuloase ale exploatării vor fi justificate de progresul pe care îl vor aduce.