Europenii mâncau creierele inamicilor în urmă cu 18.000 de ani. Realitatea canibală de pe aceste meleaguri în preistorie

Descoperirile arheologice continuă să scoată la lumină aspecte șocante ale trecutului uman. O nouă analiză a osemintelor descoperite într-o peșteră din Polonia arată că, în urmă cu aproximativ 18.000 de ani, europenii practicau canibalismul, consumând creierele și alte părți ale inamicilor lor căzuți în luptă. Cercetătorii sugerează că acest tip de canibalism nu era o simplă necesitate de supraviețuire, ci mai degrabă o practică ritualică sau un act de război.

Dovezi clare de canibalism în Peștera Maszycka

O echipă de cercetători a analizat 53 de oase descoperite în Peștera Maszycka, situată în apropierea orașului Krakow, Polonia. Aceste rămășițe provin de la cel puțin zece persoane – șase adulți și patru copii – și au fost datate în perioada Magdaleniană, între 23.000 și 11.000 de ani în urmă. Folosind tehnici avansate de microscopie 3D, cercetătorii au descoperit că 68% dintre oase prezintă urme clare de tăieturi și fracturi provocate de oameni, nu de animale sau de factori naturali.

Cele mai evidente semne de intervenție umană se află pe fragmentele de craniu, unde s-au identificat urme de scalpări, îndepărtarea urechilor și a maxilarului. În plus, fracturile de pe cranii indică faptul că acestea au fost sparte intenționat pentru a extrage creierul. Același tip de procesare a fost observat pe oasele brațelor, umerilor și picioarelor, ceea ce arată că acești oameni urmăreau să extragă părțile cele mai nutritive ale cadavrelor, precum creierul și măduva osoasă.

O mandibulă umană și un fragment de omoplat stâng din Peștera Maszycka, Polonia (Credit imagine: Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială).

Canibalism de supraviețuire sau strategie de război?

Motivul exact al acestui comportament canibalic rămâne incert. În preistorie, consumul de carne umană putea avea mai multe explicații: fie era un act disperat de supraviețuire în fața foametei, fie o practică ritualică, fie un element al conflictelor intertribale.

Cum pregătești solul pentru o cultură bogată de castraveți. Ce nu trebuie să lipsească din pământ

Cum să cureți salteaua cu bicarbonat de sodiu. Trucul e folosit și în hotelurile de lux. Va arăta mereu impecabil

Totuși, în cazul descoperirilor din Peștera Maszycka, cercetătorii susțin că foametea nu pare a fi o cauză plauzibilă. În timpul perioadei Magdaleniene, populația umană era în creștere, iar resursele disponibile erau relativ suficiente. Mai mult, victimele nu au fost îngropate într-un mod care să sugereze un ritual funerar respectuos, iar oasele umane au fost găsite amestecate cu resturi de animale sacrificate, ceea ce întărește ipoteza unui canibalism de război.

Un detaliu intrigant este faptul că distribuția vârstelor victimelor seamănă cu structura unei familii nucleare, ceea ce sugerează că acestea ar fi fost atacate, ucise și apoi consumate de către o altă grupare umană. Acest tip de violență poate fi legat de competiția pentru resurse, teritorialitate sau chiar de acte de răzbunare între grupuri rivale.

Canibalismul în cultura europeană preistorică

Descoperirile din Peștera Maszycka nu sunt unice. Alte situri arheologice europene datând din aceeași perioadă conțin dovezi similare de canibalism, ceea ce indică faptul că această practică era relativ răspândită în epoca Magdaleniană. Consumul cărnii umane putea avea semnificații variate, de la încercarea de a obține „puterea” inamicilor căzuți până la ritualuri de pedepsire sau umilire post-mortem.

Aceste dovezi aruncă o lumină nouă asupra trecutului violent al umanității și asupra modului în care strămoșii noștri tratau conflictul și moartea. Chiar dacă astăzi canibalismul este un tabu, în preistorie putea fi o practică acceptată și chiar necesară pentru anumite comunități, conform Live Science.