Europenii au fost majoritatea cu pielea închisă până în perioada romană, sugerează ADN-ul antic

Studiile recente asupra ADN-ului antic au adus în prim-plan o descoperire surprinzătoare despre aspectul fizic al strămoșilor europenilor. Contrar ideii preconcepute că pielea deschisă, ochii albaștri și părul blond ar fi fost trăsături predominante în Europa încă din cele mai vechi timpuri, cercetările sugerează că, până în perioada Fierului, majoritatea europenilor aveau trăsături închise, cu piele, ochi și păr de culoare închisă. Acest ghid va explora noile descoperiri, cauzele acestei schimbări lente și modul în care dieta a influențat pigmentația pielii.

Originea umană se află în Africa, unde oamenii aveau inițial pielea închisă la culoare, pentru a proteja organismul de radiațiile UV intense. Pe măsură ce oamenii au migrat spre nord, în zone mai reci ale Euraziei, pielea lor a început treptat să devină mai deschisă. Acest proces a fost favorizat de necesitatea de a absorbi mai multă radiație solară pentru producția de vitamina D, un proces esențial în zonele cu mai puțin soare. Cu toate acestea, cercetările recente arată că schimbarea nu a fost atât de rapidă pe cât s-a presupus anterior. De fapt, studiile ADN din 348 de indivizi din diverse perioade preistorice au demonstrat că pielea închisă a continuat să fie predominantă mult mai mult timp decât se credea.

Conform profesorului Guido Barbujani, unul dintre autorii studiului, ideea că pielea deschisă s-a răspândit uniform, asemeni unui strat de unt pe pâine, este eronată. În realitate, pigmentațiile pielii au variat mult de-a lungul timpului și au fost distribuite în mod neregulat, având atât trăsături închise, cât și deschise, până în perioada Fierului, care coincide cu evenimentele mitologice precum Fundația Romei sau Războiul Troian.

Trăsăturile închise ale pielii și alimentația bazată pe pește

Un alt factor interesant care explică persistența pigmentației închise la nivelul populației europene este dieta. În condițiile în care multe grupuri de oameni din Europa preistorică se hrăneau în mare parte cu pește, aceștia aveau deja o sursă naturală de vitamina D, reducând astfel necesitatea expunerii directe la soare. Barbujani explică faptul că „dacă dieta lor se baza pe pește, de exemplu, nu aveau nevoie de atât de multă lumină solară pentru a produce vitamina D”. Astfel, oamenii cu piele închisă care aveau o dietă adecvată se descurcau foarte bine chiar și în clima europeană, fără a suferi de deficiențe de vitamina D, cum ar fi s-ar fi întâmplat în absența unui aport alimentar adecvat.

Aceste noi perspective sugerează că schimbările în pigmentația pielii nu au fost doar un răspuns la mediul înconjurător, ci și o adaptare complexă legată de alimentație și stilul de viață al strămoșilor europeni.

Pielea deschisă în Europa: O schimbare treptată începând cu perioada Neolitică

Schimbarea în pigmentația pielii a început totuși să devină mai evidentă în perioada Neolitică, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, pe măsură ce agricultorii din Anatolia (Turcia de azi) s-au răspândit în Europa. Acești fermieri, care aveau pielea mai deschisă, au înlocuit populațiile de vânători-culegători și au introdus noi trăsături genetice. Cu toate acestea, cercetările arată că doar un număr mic de oameni din nordul Europei aveau pielea deschisă în această perioadă.

Abia în perioada Bronzei, adică în urmă cu aproximativ 4.000 de ani, au apărut primele semne de pigmentație deschisă în mod mai răspândit. Studiul arată că în acea perioadă, patru indivizi din Anglia, Ungaria, Estonia și Cehia au prezentat combinația de ochi albaștri, păr blond și piele deschisă, semnificând începutul unui trend care se va extinde treptat.

Cu toate acestea, schimbările au fost lente și nu uniforme. Abia în perioada Fierului, care se întinde între 3.000 și 1.700 de ani în urmă, s-a înregistrat o coexistență mai echilibrată între pielea deschisă și cea închisă în diverse părți ale Europei și Asiei de Vest. Aceste descoperiri aduc în prim-plan complexitatea evoluției umane, care nu a fost un proces simplu, ci unul marcat de fluctuații și adaptări locale.

Concluzie: Un drum lung către diversificarea trăsăturilor fizice europene

Studiile ADN recente subliniază faptul că trăsăturile fizice, cum ar fi culoarea pielii, ochilor și părului, au evoluat mult mai lent și mai neregulat decât s-a crezut anterior. Deși oamenii au migrat din Africa către Europa cu trăsături închise, iar schimbările au fost favorizate de factorii de mediu și de dietă, procesul de diversificare genetică a fost mult mai gradual. Pielea închisă a predominat până în perioada Fierului, iar, în ciuda evoluțiilor din timpul Neoliticului și Bronzului, schimbările majore au apărut doar treptat.

Aceste descoperiri ne arată complexitatea procesului evolutiv și cum factori precum dieta au jucat un rol esențial în adaptarea oamenilor la noile condiții de mediu. În loc să privim evoluția fizică a europenilor ca pe o schimbare bruscă, aceste cercetări ne amintesc că diversitatea trăsăturilor fizice este rezultatul unei adaptări lente, dar continue, influențată de multiple condiții biologice și culturale.