Europa, refugiu pentru oameni de știință din America lui Trump. Pe fondul tăierilor de fonduri, „creiere” de top se mută pe Bătrânul Continent
În Europa se conturează un fenomen rar: tot mai mulți cercetători stabiliți în SUA își fac bagajele pentru a continua munca în instituții europene. Contextul îl reprezintă climatul ostil cercetării din America lui Trump, unde tăierile de finanțare și incertitudinea programelor academice au împins comunitatea științifică să caute alternative stabile. Pentru Bruxelles, momentul e o oportunitate: Uniunea Europeană a crescut stimulentele, a simplificat procedurile și a transmis un mesaj clar despre libertatea academică și predictibilitate.
Cifrele indică o schimbare de magnitudine: la ultimul apel, Consiliul European al Cercetării (ERC) a înregistrat un număr de cinci ori mai mare de aplicații venite de la cercetători cu afiliere în SUA, față de anul precedent. În paralel, tot mai multe țări, regiuni și universități din UE își completează oferta cu programe naționale de atragere a talentelor, de la granturi de start până la pachete de reintegrare și laboratoare gata echipate, scrie Politico.
Ce oferă Europa: granturi mai mari, stabilitate și libertate academică
Pe lângă mesajul politic, Europa a venit cu bani concreți. ERC a dublat suplimentul dedicat relocării din SUA la 2 milioane de euro, ceea ce poate ridica finanțarea totală până la circa 4,5 milioane de euro pe maximum cinci ani pentru proiectele de frontieră. Pentru un laborator care vrea să-și mențină echipa, să cumpere aparatură sau să pornească linii noi de cercetare, diferența este decisivă.
La nivel continental s-au adunat deja peste 70 de inițiative publice și universitare concepute special pentru a absorbi acest „val” de mobilitate: fellowship-uri rapide, granturi-punte între apeluri, scheme de cofinanțare cu autoritățile regionale și pachete de sprijin pentru partenerii de viață și copii (școli, locuințe, integrare). Toate acestea vin la pachet cu o promisiune pe care oamenii de știință o apreciază mai mult decât headline-urile: autonomie în definirea temelor și un cadru de evaluare relativ stabil.
De ce pleacă din SUA: tăieri, impredictibilitate și semnalul politic
În universitățile americane, reducerea finanțărilor competitive și a programelor federale a creat rupturi pe care nici filantropia, nici fondurile private nu le pot acoperi uniform. Mulți cercetători se plâng de oprirea bruscă a proiectelor, de înghețarea posturilor și de presiuni administrative care complică obținerea granturilor. În domenii sensibile – de la climat la sănătate publică – mesajul politic s-a resimțit în priorități schimbătoare și ferestre de finanțare tot mai înguste.
Pentru un principal investigator care conduce un grup tânăr, un an pierdut între apeluri poate însemna destrămarea echipei. Aici intervine „oferta europeană”: granturi pe termen mediu, cu bugete mari, și un ecosistem care încurajează colaborarea transfrontalieră. Mai mult, universitățile și institutele din UE au devenit proactive: trimit invitații, oferă vizite de tatonare, promit spații și cofinanțări înainte ca cercetătorul să aplice formal.
Unde se duc „creierele”: din Vienna la Barcelona, prin rețelele erc
Harta noului „brain gain” european se colorează rapid. Italia și Spania adună sute de propuneri, semn că universitățile lor au învățat să construiască consorții și să țintească apelurile potrivite. Austria a anunțat oficial zeci de relocări într-o singură tranșă, revendicând deschis câștigul de imagine și de capacitate științifică. Regatul Unit, deși în afara UE, rămâne conectat la circuitele de aplicare și atrage la rândul său prin rețelele instituționale solide.
Pentru cercetători, decizia nu e doar despre bani. Contează infrastructura (de la biobănci la supercomputing), politica de open science, ușurința angajării doctoranzilor și postdocilor, dar și calitatea vieții – școli pentru copii, acces la servicii și o scenă culturală bogată. În multe orașe europene, universitatea, institutul și primăria trag în aceeași direcție pentru a face mutarea cât mai simplă.
Provocările transferului: birocrație, vize și integrarea echipelor
Europa nu e lipsită de „fricțiuni”: procedurile de vize pentru membri de familie, recunoașterea rapidă a calificărilor sau achizițiile publice pot întârzia startul efectiv al proiectelor. Unele țări încă lucrează la simplificarea contractării granturilor și la flexibilizarea regulilor pentru achiziții de echipamente. Totuși, percepția generală în rândul noilor veniți este că obstacolele logistice se rezolvă, iar predictibilitatea câștigată merită efortul.
Pentru Comisia Europeană, momentul actual e mai mult decât o „victorie” de comunicare: este șansa de a consolida masa critică a cercetării de vârf, de a crea rețele durabile între laboratoare și de a transforma Europa într-un hub unde ideile traversează granițele fără să-și piardă suflul. Iar pentru oamenii de știință care au ales să plece din SUA, mesajul e simplu: aici găsești finanțare, libertate academică și un public care, încă, mai crede că știința e un bun public.