Etica inteligenței artificiale în 2025: riscuri reale, politici necesare și impact social

Inteligența artificială a evoluat rapid dintr-o promisiune tehnologică într-un instrument obișnuit în mediul corporativ, academic și instituțional. În mai puțin de zece ani, sisteme precum LLM-urile, algoritmii de analiză a datelor și soluțiile de automatizare au remodelat profund modul în care lucrăm, comunicăm și luăm decizii.

Această transformare rapidă a readus în atenție întrebări fundamentale despre responsabilitate, echitate și consecințele progresului tehnologic asupra societății.

Dilemele etice generate de noile tehnologii nu sunt o noutate: istoria industrializării și apariția internetului au fost însoțite de exploatarea forței de muncă, poluare, supraveghere excesivă sau manipulare informațională.

Diferența majoră este că AI nu automatizează doar activități fizice, ci preia și procese intelectuale, ceea ce deschide un nou front de discuții privind limitele și riscurile acestei tehnologii.

Responsabilitate, erori și impactul asupra pieței muncii

Un incident recent petrecut în Australia ilustrează vulnerabilitățile pe care le presupune integrarea necontrolată a AI în activități critice.

Un raport oficial elaborat cu ajutorul unui model de limbaj a inclus informații eronate, generate automat, care au fost descoperite abia ulterior.

Situația a evidențiat cât de ușor pot intra date greșite în documente oficiale atunci când verificarea umană lipsește și când nu există reguli clare privind utilizarea acestor instrumente.

S-au ridicat astfel întrebări esențiale: cine răspunde legal pentru o astfel de eroare, cum se verifică sursa informațiilor și dacă ar trebui obligatorie etichetarea conținutului generat de AI.

Pe piața muncii, efectele sunt complexe și adesea contradictorii. Unele companii limitează accesul la LLM-uri din motive de securitate, în timp ce altele le includ în toate fluxurile de lucru, creând diferențe mari de competitivitate.

Un raport McKinsey din 2025 arată că aproape 90% dintre angajații între 35 și 44 de ani sunt pregătiți să adopte AI în activitatea lor.

Totuși, alte cercetări arată rezultate mixte: uneori productivitatea scade, mai ales în activități de programare, deoarece modelele nu înțeleg întotdeauna corect contextul tehnic.

Bias, discriminare și manipulare digitală

Algoritmii învață din date reale, iar aceste date includ prejudecăți sociale. În absența intervenției umane, AI poate amplifica discriminarea, fie că este vorba despre selecția candidaților, recomandări financiare sau identificare biometrică.

Cazurile de recunoaștere facială eronată sunt documentate în multe regiuni ale lumii, de la supravegherea uigurilor în Xinjiang, până la incidente din SUA, unde persoane nevinovate au fost reținute din cauza unor potriviri algoritmice greșite.

În paralel, proliferarea conținutului fals și a materialelor deepfake amplifică confuzia publică. Rapoarte internaționale arată că tot mai mulți utilizatori au fost expuși la tentative de fraudă bazate pe deepfake, iar fenomenul devine o preocupare majoră în campanii electorale.

Unele state încep să reacționeze: în Danemarca, o propunere legislativă prevede acordarea unui drept de proprietate asupra feței și vocii unei persoane, astfel încât folosirea lor neautorizată să poată fi sancționată.

Totuși, tehnologia deepfake nu este doar un risc; ea poate deveni un instrument educațional puternic. Profesori, cercetători și specialiști explorează utilizări constructive, precum simularea unor situații clinice sau recrearea unor personaje istorice pentru lecții interactive.

Dependența de aceste instrumente ridică și alte probleme: unele studii recente avertizează că externalizarea gândirii critice către AI poate eroda treptat abilitățile cognitive. Deși nu există dovezi clare privind efectele neurologice pe termen lung, cercetările privind „datoria cognitivă” sunt în plină dezvoltare.

În plan geopolitic, Uniunea Europeană adoptă o strategie precaută, preferând reglementarea strictă în fața unei competiții agresive cu SUA și China. Această abordare protejează cetățenii, dar poate limita inovația, ducând la migrarea companiilor europene către ecosisteme mai permisive.

În final, discuția despre etica AI nu poate fi lăsată exclusiv experților tehnici. Necesită implicarea eticienilor, juriștilor, educatorilor, medicilor, legislatorilor și publicului larg. În România, aceste dialoguri sunt abia la început, dar interesul crescut din mediul academic și profesional arată că societatea conștientizează importanța lor.

Inteligența artificială nu este o amenințare în sine, ci o unealtă extrem de puternică. Cu reguli clare, responsabilitate și transparență, poate aduce beneficii uriașe.

Fără acestea, riscurile, de la manipulare informațională la pierderea încrederii în tehnologie, pot deveni semnificative. Dezbaterea rămâne deschisă, iar provocarea reală este găsirea unui echilibru între inovație și protejarea interesului public.