Erupția Vezuviului a transformat creierul unui bărbat în sticlă. Descoperirea uluitoare a cercetătorilor din Herculaneum

Erupția devastatoare a Vezuviului din anul 79 d.Hr. a îngropat orașele antice Pompeii și Herculaneum sub un strat gros de cenușă și lavă, conservând victimele în poziții surprinzător de intacte. Însă, printre descoperirile făcute de-a lungul anilor, una a uimit comunitatea științifică: creierul unui bărbat s-a transformat în sticlă sub efectul căldurii extreme, scrie Reuters.

Un fenomen unic în lume

În timpul unei analize recente asupra rămășițelor unui bărbat găsit în Herculaneum, oamenii de știință au observat fragmente întunecate, asemănătoare obsidianului, în interiorul craniului acestuia. După studii detaliate, s-a confirmat că materialul respectiv era creier vitrificat, un fenomen extrem de rar în lumea arheologiei.

Cercetătorii explică faptul că vitrificarea – procesul prin care materialele organice se transformă în sticlă – s-a produs din cauza unei expuneri rapide la temperaturi foarte ridicate, urmată de o răcire bruscă. Temperaturile atinse în timpul erupției au fost de cel puțin 510°C, suficient pentru a arde instantaneu țesuturile și a permite acest proces neobișnuit.

Ce spun experții despre această descoperire

Forensicul antropolog Pier Paolo Petrone, de la Universitatea din Napoli Federico II, a condus cercetările și a confirmat că această descoperire este unică în lume. „Sticla formată prin acest proces a permis o conservare integrală a materialului biologic cerebral și a microstructurilor sale”, a declarat Petrone într-un studiu publicat în revista Scientific Reports.

Acest tip de vitrificare a fost documentat doar în câteva cazuri de lemn ars la Herculaneum și Pompeii, dar niciodată până acum nu a fost descoperit în țesut uman sau animal. Această descoperire contribuie la o mai bună înțelegere a modului în care victimele au fost afectate de erupție și oferă noi perspective asupra pericolelor norilor de cenușă vulcanică.

Cum a fost descoperit bărbatul cu creier vitrificat

Rămășițele bărbatului au fost descoperite inițial în anii 1960, într-o clădire cunoscută sub numele de „Colegiul Augustales”, dedicată cultului împăratului Augustus. El a fost identificat ca un tânăr custode al colegiului, surprins de erupție în timp ce dormea în patul său.

În 2018, cercetătorii au reexaminat scheletul, iar Petrone a observat fragmentele strălucitoare în cenușa vulcanică ce umplea craniul victimei. Analizele ulterioare au confirmat prezența proteinelor și a acizilor grași specifici țesutului cerebral uman, indicând o conservare excepțională a sistemului nervos central.

O vedere generală a sitului arheologic antic Herculaneum, Italia.

Impactul asupra studiului erupțiilor vulcanice

Descoperirea schimbă modul în care înțelegem efectele catastrofale ale norilor de cenușă asupra victimelor unei erupții vulcanice. „Acest studiu demonstrează că adevăratul ‘ucigaș’ din Herculaneum a fost norul fierbinte de cenușă care a lovit orașul înainte ca lava să-l îngroape complet”, a explicat Guido Giordano, vulcanolog și autor principal al studiului.

Această concluzie subliniază pericolele încă insuficient studiate ale norilor de cenușă vulcanică, care pot cauza moarte instantanee și procese de conservare neobișnuite, precum cel observat în cazul acestui bărbat din Herculaneum.