Elon Musk te încurajează să scrii mesaje la volan, dacă ai o Tesla cu noua actualizare de condus autonom FSD

Dacă urmărești de câțiva ani discursul Tesla despre condus autonom, știi deja tiparul: o promisiune îndrăzneață, o formulare atentă care lasă loc de interpretări și, la final, o zonă gri în care utilizatorul rămâne să decidă cât de mult riscă. Exact în această zonă se încadrează și ideea că, odată cu un nou update de FSD, ai putea „scrie mesaje” în timp ce mașina se ocupă de mers.

Declarația lui Elon Musk, făcută în contextul unei întrebări despre cea mai recentă versiune de FSD (Supervised), sugerează că sistemul ar permite ca șoferul să privească telefonul „în funcție de contextul traficului din jur”. În termeni reali, asta nu înseamnă că Tesla a inventat brusc o autonomie legală, ci că ar fi posibil să fi relaxat o parte din monitorizarea atenției în anumite situații.

Înainte să ajungi la concluzia că ai primit un fel de „permis” digital de la CEO, merită să pui lucrurile în ordine: ce anume face sistemul, ce anume nu face și, mai ales, cine plătește nota de plată dacă ceva iese prost.

Ce promite FSD v14.2.1 și ce înseamnă în practică

FSD (Supervised) rămâne, în esență, un sistem de asistență avansată, nu un șofer autonom. Chiar dacă poate gestiona porțiuni complexe de traseu, schimbări de bandă, opriri și reluări în trafic, el este construit în jurul ideii că tu supraveghezi permanent. Asta se vede și din modul în care Tesla a implementat monitorizarea șoferului: camera din habitaclu urmărește privirea, iar atunci când „dispari” prea mult din ecuație, sistemul te avertizează, te penalizează progresiv și, în final, îți poate dezactiva temporar accesul la funcție.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

În acest context, „permisiunea” de a scrie mesaje nu arată ca un salt tehnologic major, ci ca o modificare a pragurilor de intervenție. Cu alte cuvinte, în anumite scenarii considerate de sistem mai puțin riscante (de exemplu, opriri, ambuteiaje, trafic bară la bară), Tesla ar putea tolera mai mult timp în care privirea ta nu este pe drum. E o schimbare de confort perceput, nu o schimbare de responsabilitate.

De aici apare și capcana psihologică. Un sistem care te cicălește mai puțin îți dă senzația că „se descurcă singur”, iar senzația asta e mai puternică decât orice disclaimer din meniuri. Dacă ai condus suficient cu asistențe, știi cât de repede te obișnuiești cu ele și cât de ușor îți relaxezi vigilența atunci când mașina pare stabilă și predictibilă. Tocmai de aceea, o relaxare a monitorizării poate crea mai multă complacere decât ai anticipa.

Legalitate și responsabilitate: de ce nu se schimbă nimic pentru șofer

Indiferent ce „permite” software-ul, legislația rutieră nu se actualizează odată cu firmware-ul mașinii. În majoritatea jurisdicțiilor, utilizarea telefonului în timpul condusului este restricționată sau interzisă, cu excepții limitate (hands-free, oprire completă în loc permis, situații specifice). Dacă un polițist te vede cu ochii în telefon, nu va conta ce versiune de FSD rulezi sau ce a scris Elon Musk pe rețele sociale.

Diferența majoră între nivelurile de automatizare, așa cum sunt ele înțelese în industrie, este răspunderea. Un sistem de Nivel 2 îți cere supraveghere constantă, deci orice incident se întoarce, în primul rând, la tine. Ca să ajungi în zona în care poți, legal și practic, să-ți iei atenția de la drum, ai nevoie de un sistem care preia responsabilitatea în anumite condiții, adică un Nivel 3 sau mai sus, cu reguli clare despre când conduce mașina și când conduci tu.

Din motivul acesta, mesajul „poți scrie, depinde de context” e periculos tocmai prin ambiguitate. El amestecă două planuri complet diferite: ce tolerează monitorizarea atenției și ce îți permite legea. Primul poate fi ajustat dintr-un update, al doilea nu. Iar când cele două sunt confundate, rezultatul nu este o experiență mai modernă, ci un risc mai mare, pentru că ajungi să crezi că ai acoperire acolo unde, de fapt, ești singur cu consecințele.

Dacă vrei să tratezi matur acest subiect, regula practică rămâne simplă: consideră FSD un copilot care poate greși, nu un șofer. Orice secundă în care scrii un mesaj este o secundă în care presupui că mașina nu va face nimic neașteptat și că mediul nu se va schimba. Iar traficul, spre deosebire de software, nu are release notes.