Elev din Dej, în „clubul” celor mai buni 2% la testele de inteligență: ce este Mensa și cum intri
Un elev român din județul Cluj a reușit să intre într-una dintre cele mai cunoscute comunități internaționale dedicate persoanelor cu abilități cognitive deosebite. Este vorba despre Gabriel Pop, elev în clasa a XI-a A la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Dej, care a susținut o testare de inteligență standardizată și a devenit membru Mensa România.
Intrarea în Mensa nu funcționează pe baza unor recomandări, a unor concursuri școlare sau a unui portofoliu de performanțe, ci exclusiv printr-un test recunoscut la nivel internațional. În cazul lui Gabriel, rezultatul obținut l-a încadrat în pragul necesar pentru admitere: top 2% din populația globală, un reper folosit de organizație pentru selecția membrilor.
Un test susținut la Universitatea Babeș-Bolyai, un rezultat care schimbă etichetele
Testarea a avut loc pe 18 octombrie, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, iar scorul obținut de Gabriel Pop i-a confirmat eligibilitatea pentru Mensa România. Într-un context în care multe realizări școlare sunt interpretate prin prisma notelor sau a olimpiadelor, această reușită vine dintr-o altă direcție: o evaluare standardizată care urmărește să măsoare aptitudini cognitive pe baza unor criterii comparabile internațional.
Faptul că un elev de liceu ajunge în Mensa atrage atenția și pentru că mută discuția din zona clișeelor despre „geniu” în zona datelor verificabile. Un test psihometric nu spune totul despre un om, dar poate indica o capacitate de procesare, de identificare a tiparelor și de rezolvare a problemelor la un nivel rar întâlnit statistic. Pentru un adolescent, o astfel de confirmare poate însemna și validarea unei curiozități intelectuale care, de multe ori, rămâne invizibilă în ritmul obișnuit al școlii.
Ce este Mensa și de ce pragul de 2% contează atât de mult
Mensa este cea mai mare și una dintre cele mai vechi organizații internaționale non-profit dedicate persoanelor cu un coeficient de inteligență superior. A fost fondată în 1946, la Oxford, în Marea Britanie, de Roland Berrill și Lancelot Ware, pornind de la o idee simplă: să existe un spațiu în care oamenii cu scoruri foarte ridicate la testele de inteligență să se poată întâlni, discuta și colabora, fără bariere sociale sau profesionale.
Pragul „top 2%” nu este ales la întâmplare. El corespunde, în termeni statistici, unei selecții foarte stricte, care asigură că apartenența la organizație rămâne una rară. Tocmai de aceea, accentul cade pe testare standardizată și pe validarea oficială a instrumentelor folosite. Mensa nu își propune să stabilească o ierarhie morală sau profesională, ci să creeze o comunitate în jurul unui criteriu precis: performanța la teste cognitive recunoscute și comparabile.
În același timp, este important de înțeles că inteligența măsurată printr-un test nu e același lucru cu succesul, creativitatea sau performanța într-un domeniu. Mensa selectează pe baza unei dimensiuni cuantificabile, iar restul ține de traseul fiecăruia: educație, context, disciplină, interese și oportunități. De aceea, reușita lui Gabriel poate fi privită mai ales ca o confirmare a unui potențial, nu ca o concluzie definitivă despre viitor.
De la performanță individuală la semnal pentru educație și comunitate
Cazul unui elev din Dej ajuns în Mensa România poate fi citit și ca un semnal despre diversitatea performanței școlare din afara marilor centre „de vitrină”. În mod obișnuit, atenția publică se duce către medalii la olimpiade, premii internaționale sau proiecte vizibile. O admitere într-o organizație precum Mensa aduce însă în prim-plan un alt tip de recunoaștere: una care nu depinde de un curriculum anume sau de o competiție cu tematică fixă, ci de capacitatea generală de a înțelege și rezolva probleme.
Pentru școli, astfel de exemple pot deschide discuții despre cum sunt identificați și sprijiniți elevii cu abilități cognitive avansate. Unii se simt stimulați de provocări academice constante, alții se plictisesc în orele repetitive, iar unii își găsesc cu greu un grup în care să-și exprime curiozitatea fără să fie etichetați drept „tocilari” sau „diferiți”. O comunitate ca Mensa poate oferi, pe lângă statut, și un mediu în care conversațiile intelectuale sunt norma, nu excepția.
În final, reușita lui Gabriel Pop nu este doar o știre despre un scor la un test. Este și o amintire că performanța poate avea forme multiple și că, uneori, cele mai puternice povești sunt cele în care un licean își confirmă potențialul printr-un criteriu internațional, într-un mod discret, dar greu de ignorat.