24 ian. 2025 | 18:57

Drepturile taților la custodia exclusivă a copiilor: ce spune legea din România

Social
Share
Drepturile taților la custodia exclusivă a copiilor: ce spune legea din România

Legislația din România asigură un cadru legal solid care recunoaște și protejează drepturile ambilor părinți, inclusiv pe cele ale taților, atunci când vine vorba despre custodiei și creșterea copiilor. Drepturile taților reflectă o evoluție a societății spre o abordare mai echilibrată a rolurilor parentale.

Drepturile taților la custodia exclusivă a copiilor

Codul Civil stabilește cadrul legal al autorității părintești, definită ca un ansamblu de drepturi și obligații asupra persoanei și bunurilor copilului, care aparține ambilor părinți în mod egal. Acest principiu egalitar constituie baza legală pentru recunoașterea drepturilor taților în relația cu propriii copii.

Legea prevede că autoritatea părintească trebuie exercitată împreună și în mod egal de ambii părinți, oferind taților dreptul de a participa activ la toate deciziile importante privind educația, sănătatea și dezvoltarea copilului. În caz de separare sau divorț, drepturile taților sunt protejate prin mecanisme legale clare. Dacă există neînțelegeri privind locuința copilului, instanța analizează criterii obiective, inclusiv raportul de anchetă psihosocială și opinia copilului, dacă acesta a împlinit 10 ani. Deciziile urmăresc mereu interesul superior al copilului.

Relația părinte-copil, sprijinită de lege

Chiar și atunci când copilul nu locuiește cu tatăl, legea garantează dreptul acestuia de a menține legături personale cu minorul, sprijinind relația părinte-copil. În plus, mutarea locuinței copilului nu poate avea loc fără acordul ambilor părinți dacă aceasta afectează exercitarea drepturilor parentale.

Din punct de vedere financiar, legea impune o responsabilitate comună părinților pentru întreținerea copilului, subliniind importanța contribuției tatălui la bunăstarea materială a minorului.

Condițiile în care tatăl poate pierde custodia copilului

Există totuși situații excepționale în care un părinte, inclusiv tatăl, poate pierde custodia. Codul Civil detaliază circumstanțele în care se poate pronunța decăderea din drepturile părintești, ca măsură de protecție a copilului.

Decăderea poate interveni în cazuri grave, precum punerea în pericol a sănătății, vieții sau dezvoltării copilului, prin rele tratamente, consum abuziv de alcool sau droguri, neglijență severă sau comportament abuziv. Decizia este luată de instanță pe baza unui proces riguros, incluzând o anchetă psihosocială detaliată, citarea părinților și participarea procurorului.

Măsura poate fi totală, afectând toți copiii, sau parțială, limitată la anumite drepturi ori copii, în funcție de gravitatea situației. Decăderea nu exonerează însă părintele de obligația de întreținere a copilului, asigurându-se astfel că nevoile materiale ale minorului sunt satisfăcute.

Dacă ambii părinți sunt decăzuți din drepturi, copilul beneficiază de protecție prin instituirea unei tutele. În plus, legislația permite reabilitarea părintelui dacă circumstanțele care au dus la decădere s-au schimbat, iar acesta nu mai reprezintă un pericol pentru copil.

În concluzie, legislația română asigură un echilibru între protejarea interesului superior al copilului și recunoașterea drepturilor taților. Chiar și în cazurile grave, legea oferă șanse de reabilitare, promovând menținerea relațiilor părinte-copil atunci când acestea sunt benefice pentru dezvoltarea minorului.