Două planete extraterestre se dezintegrează în timp real, sub ochii telescopului James Webb

Astronomii au făcut o descoperire uimitoare: două exoplanete se dezintegrează chiar în acest moment, pierzându-și straturile exterioare în spațiu. Observațiile realizate cu Telescopul Spațial James Webb (JWST) și satelitul TESS oferă o perspectivă fără precedent asupra compoziției și evoluției acestor lumi extreme. Această descoperire ar putea schimba radical modul în care înțelegem structura și formarea planetelor din afara Sistemului Solar.

K2-22b – o planetă prăjită de steaua sa

Una dintre exoplanetele care se dezintegrează este K2-22b, o lume de dimensiunea lui Neptun care orbitează atât de aproape de steaua sa încât își completează rotația în doar nouă ore. Temperaturile extreme, care depășesc 1.826 de grade Celsius, sunt suficient de ridicate pentru a topi și vaporiza roca.

Telescopul James Webb a detectat o coadă uriașă de praf și particule vaporizate care se întinde în urma planetei, similară unei comete. Această coadă este formată din roca evaporată de la suprafață, ceea ce oferă astronomilor o oportunitate unică de a analiza compoziția planetei. Studiile recente au indicat prezența unor gaze neobișnuite, precum dioxidul de carbon și oxidul de azot, care nu ar trebui să fie acolo. Aceste rezultate ridică noi întrebări despre modul în care planetele se formează și evoluează în timp.

O ipoteză este că K2-22b nu s-a format inițial atât de aproape de steaua sa, ci a migrat în această poziție extremă din cauza unor perturbații gravitaționale. Această descoperire oferă o perspectivă valoroasă asupra proceselor de migrație planetară și a impactului acestora asupra atmosferei și compoziției planetelor.

BD+054868Ab – o planetă cu două cozi uriașe

A doua planetă aflată în proces de dezintegrare este BD+054868Ab, descoperită cu ajutorul satelitului TESS. Această exoplanetă se află mult mai aproape de Pământ decât K2-22b și se dezintegrează într-un ritm alarmant. Studiile au arătat că BD+054868Ab are nu una, ci două cozi impresionante, una formată din particule mai mari de dimensiunea nisipului, iar cealaltă din particule fine, asemănătoare funinginii. Împreună, aceste cozi se întind pe aproximativ 9 milioane de kilometri, ocupând aproape jumătate din orbita planetei.

Astronomii estimează că BD+054868Ab pierde aproximativ echivalentul masei unei luni la fiecare milion de ani. Dacă acest ritm se menține, planeta va dispărea complet în cel mult două milioane de ani, un interval extrem de scurt în comparație cu durata de viață obișnuită a planetelor, care se măsoară în miliarde de ani.

Această descoperire este importantă deoarece oferă o privire directă asupra procesului prin care unele planete sunt distruse de mediul ostil în care se află. În plus, studiul cozii de praf și a particulelor din jurul BD+054868Ab le permite cercetătorilor să înțeleagă mai bine procesele de eroziune și de pierdere a atmosferei planetare.

Aceste două exoplanete reprezintă exemple extreme ale modului în care planetele pot evolua și dispărea în univers. Studierea lor nu doar că oferă informații despre structura internă a planetelor, ci și despre modul în care interacțiunea cu steaua gazdă le poate influența soarta.

Descoperirile realizate cu Telescopul James Webb și satelitul TESS sunt doar începutul unei noi ere în explorarea exoplanetelor. Astronomii speră că astfel de observații vor deveni mai frecvente și vor ajuta la înțelegerea proceselor prin care planetele pierd masă, își modifică compoziția sau, în cazuri extreme, dispar complet.

Faptul că avem acum tehnologia necesară pentru a urmări în timp real astfel de fenomene cataclismice este un pas uriaș pentru știința planetară. Aceasta ne permite să descoperim nu doar cum evoluează planetele extraterestre, ci și să aflăm mai multe despre trecutul și viitorul propriului nostru sistem solar.