Destinul crunt al navei Carpathia. Primul Război Mondial a trimis-o în adâncuri, la șase ani după ce i-a salvat pe cei 712 de supraviețuitori de pe Titanic

În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, cel mai mare și luxos vapor construit până atunci, RMS Titanic, își găsea sfârșitul în adâncurile Oceanului Atlantic, după ciocnirea de un aisberg. Singura navă care a răspuns apelului de pe celebrul vas a fost Carpathia. După o oră a ajuns la destinație și a reușit să salveze 712 oameni din apele înghețate ale oceanului. Șase ani mai târziu, o torpilă de război scufunda vasul-erou.

Carpathia, vasul-erou transformat în legendă

Într-o epocă în care giganți maritimi se întreceau în lux și viteză, Carpathia părea o prezență discretă. Lansată la apă în 1901 de compania britanică Cunard Line, nava avea o lungime de aproximativ 170 de metri și era proiectată pentru a transporta emigranți din Europa în America.

Nu avea faima Titanicului și nici eleganța altor vase de lux, dar avea un echipaj profesionist și un comandant pe măsură, Arthur Henry Rostron.

Nava a fost botezată după regiunea Carpaților, în onoarea lanțului muntos european, și făcea curse regulate între Liverpool și New York. Deși nu era o navă militară sau de mare viteză, avea o construcție solidă și o reputație bună pentru fiabilitate.

De ce să nu tai gazonul în iulie? Specialiştii spun că trebuie lăsat măcar o lună să crească, avantajele se vor vedea imediat

Horoscop zilnic pentru sâmbătă, 12 iulie 2025. Câștig uriaș pentru Balanță

Ironia face ca tocmai acest vas, construit pentru nevoile celor modești, să devină unul dintre cele mai importante simboluri ale umanității din secolul XX.

În aprilie 1912, această navă necunoscută avea să se transforme, peste noapte, într-un erou al Atlanticului.

Singurul vapor care a auzit apelul de pe Titanic

Noaptea de 14 aprilie 1912 rămâne una dintre cele mai tragice din istoria navigației. Titanicul, cel mai mare și mai luxos vapor al vremii, a lovit un aisberg în Atlanticul de Nord, în timpul voiajului său inaugural.

A fost trimis imediat un semnal SOS, dar distanțele mari și mijloacele tehnice limitate făceau ca răspunsul la astfel de apeluri să fie, de regulă, întârziat.

La bordul Carpathiei, Thomas Harold Cottam, radiotelegrafistul navei, se pregătea să se culce. Dintr-o întâmplare providențială, a lăsat căștile pe urechi și astfel a recepționat apelul disperat de pe Titanic: „Ne scufundăm. Veniți cu toții!” La ora 00:35, în data de 15 aprilie, a bătut la ușa căpitanului Rostron.

Reacția acestuia a fost remarcabilă. În doar câteva minute, s-a stabilit direcția de deplasare, au fost transmise ordine către sala motoarelor, iar toți fochiștii au fost chemați pentru a crește viteza.

S-a oprit apa caldă, s-au stins luminile în cabine pentru a redirecționa energia către propulsie, iar echipajul medical a fost mobilizat pentru a primi răniți și persoane în șoc. Totul a fost făcut cu o viteză și precizie impresionante.

Rostron știa că pericolul nu trecuse. Naviga printr-o zonă plină de aisberguri, iar orice greșeală putea transforma Carpathia într-o a doua victimă. Totuși, nu a ezitat. A riscat totul pentru a salva cât mai mulți oameni.

Vezi și: ”Vine spre noi, ne lovește!” Povestea tragică a ”Titanicului” românesc. Cum s-a scufundat Independența, cea mai mare navă construită vreodată în România

Bărcile de salvare de pe ”Titanic” sunt urcate pe ”Carpathia”. Foto arhivă

Cei 712 supraviețuitori de pe Titanic au fost îmbarcați pe Carpathia

După trei ore și jumătate de mers alert prin întuneric și printre ghețuri, Carpathia a ajuns în zona tragediei. Nu se vedea nimic. Totul era tăcut. Doar oceanul și frigul. Apoi, o rachetă de semnalizare verde a străpuns cerul. În doar zece minute, prima barcă de salvare a fost ridicată la bord.

Supraviețuitorii, în mare parte femei și copii, erau epuizați, mulți în stare de șoc. Printre primii salvați s-au aflat Elizabeth Walton Allen și ofițerul Boxhall, care i-a spus lui Rostron cu un glas apăsat: „Sute și sute de morți. Poate o mie. Poate mai mult.”

În total, Carpathia a salvat 712 suflete din cele 2224 aflate pe Titanic. La bordul său, căpitanul Rostron a încercat să restabilească ordinea și speranța.

I-a împărțit pe pasageri pe clase, conform regulilor de atunci, dar a tratat pe toată lumea cu grijă și compasiune. A telegrafiat constant autorităților pentru a le transmite detalii despre supraviețuitori și a ținut presa informată.

După consultări, a decis să se îndrepte spre New York, evitând porturi mai apropiate, dar mai puțin pregătite. Când a ajuns în metropola americană, aproximativ 30.000 de oameni îl așteptau pe chei, în ciuda ploii.

Căpitanul Rostron nu s-a considerat niciodată un erou

Arthur Rostron a fost decorat cu medalii și distincții. Congresul Statelor Unite i-a oferit o medalie specială, iar în Marea Britanie a primit titlul de cavaler. Cu toate acestea, căpitanul a refuzat constant să se considere un erou.

„Nu am făcut decât datoria mea. Nu poți fi erou când salvezi oameni în disperare. Am făcut ceea ce oricine ar fi trebuit să facă.” mărturisea el cu modestie.

Echipajul său a fost la fel de respectat, iar Carpathia a devenit simbolul curajului discret, acel curaj care nu caută recunoaștere, ci acționează din convingere.

Vezi și: Titanic se prăbușește: Imagini șocante arată cum o secțiune a prăfuitului vas s-a dezmembrat complet

Vasul Carpathia s-a scufundat în Primul Război Mondial

După tragedia Titanicului, Carpathia a revenit la cursele sale transatlantice. În anii următori, a transportat soldați, emigranți, bunuri și corespondență. Când a izbucnit Primul Război Mondial, a fost rechiziționată pentru transport militar.

Pe 17 iulie 1918, în timpul unei călătorii în largul coastelor irlandeze, Carpathia a fost interceptată de submarinul german U-55. Torpilele au lovit nava, iar aceasta a început să se scufunde. Cinci membri ai echipajului au murit, dar restul au fost salvați de navele de escortă.

Astfel, vasul care salvase viețile celor rămași de pe Titanic a avut parte de un sfârșit tragic, dar demn. A dispărut în adâncuri, ca o eroină tăcută a mării.

Căpitanul Arthur Rostron, la bordul navei ”Carpathia”, în primăvara lui 1912. Foto arhivă

Povestea pe care, astăzi, foarte mulți oameni au uitat-o

Astăzi, epava Carpathiei zace la peste 150 de metri sub nivelul mării. Timp de decenii a fost uitată, umbrită de mitul Titanicului. Dar memoria ei merită să fie păstrată. Nu doar pentru ce a făcut în aprilie 1912, ci pentru ceea ce a simbolizat: onoare, solidaritate, vitejie.

Într-o lume în care tragediile sunt adesea însoțite de nepăsare, Carpathia a arătat că fiecare viață contează. A navigat printre ghețuri cu o singură misiune: să salveze. Și a reușit.

Căpitanul Arthur Rostron s-a retras în 1931 și a murit în 1940, dar numele său va rămâne pentru totdeauna legat de acea noapte de aprilie în care a fost, pentru sute de suflete, singura speranță.

Vezi și: Tragedia bacului Haiducul, Micul Titanic al Bucureștiului, mușamalizată de comuniști. Peste 70 de oameni s-au înecat când furtuna a scufundat vasul în Lacul Tei