Destinul crunt al lui ”Iago”, curmat la doar 43 de ani. Marele actor Mihai Popescu, preferatul Mariei Filotti, s-a prăbușit pe scena teatrului, în timp ce performa în fața a mii de spectatori

Remarcat de Lucia Sturdza Bulandra și protejat de Maria Filotti, talentul extraordinar al lui Mihai Popescu l-a transformat în unul dintre cei mai mari actori din istoria teatrului românesc. Etern îndrăgostit de meserie, respira artă și trăia pe scenă, locul pe care-l numea ”acasă”. Unul dintre cei mai talentați actori români ai secolului trecut a avut un destin tragic, sfârșindu-se prematur la doar 43 de ani. Moartea sa fulgerătoare a survenit chiar pe scenă, în timpul unei reprezentații a piesei „Othello” de William Shakespeare, unde interpreta rolul lui Iago.

Un talent precoce, descoperit de Lucia Sturdza Bulandra

A văzut pentru prima dată lumina zilei pe 22 iulie 1909 la Târgoviște, Mihai Popescu provenea dintr-o familie respectată, fiind fiul preotului academician Nae Popescu.

Înclinația sa spre artele dramatice a fost evidentă încă din tinerețe, iar talentul său nativ a fost repede remarcat de marea actriță Lucia Sturdza Bulandra, încă din primul an de studiu la Conservatorul de Artă Dramatică din București.

În 1931, a absolvit Conservatorul cu piesa „Comedia zorilor” de Mircea Ștefănescu, în care a interpretat rolul lui Vlad. Publicul și criticii au fost unanimi în laudele lor, confirmând că Mihai Popescu era un nume de urmărit în teatrul românesc.

Adrian Alexandrov a primit veşti rele chiar la mall. Cu cine s-a întâlnit iubitul Elenei Udrea în plină zi

Ce să pui în iahnia de fasole pentru o aromă specială. Aşa o fac bucătăresele din Ardeal şi din Moldova

Vezi și: Diva care a scris istoria teatrului românesc, Lucia Sturdza Bulandra: a avut o viață de film și un sfârșit stupid

Cariera internațională și consacrarea pe scenele europene

După absolvire, Mihai Popescu a fost angajat în 1932 de marea tragediană Maria Ventura la compania sa de teatru. Oportunitățile nu au întârziat să apară, iar tânărul actor a călătorit în Franța și Germania pentru a-și perfecționa arta.

Cel mai important pas din cariera sa internațională a fost înscrierea la Seminarul dramatic al lui Max Reinhardt de la Viena (1933–1935), unde a beneficiat de un mediu artistic de elită. În scurt timp, Mihai Popescu a ajuns să joace pe scene prestigioase din Salzburg și Viena, inclusiv la renumitul Volkstheater.

Pe scenele vieneze, actorul român a strălucit în roluri precum Laertes din „Hamlet”, Orlando din „Cum vă place” de Shakespeare și Mortimer din „Maria Stuart” de Schiller. Era doar al doilea român care cucerise scena vieneză, după legendara Agatha Bârsescu.

Criticii vremii l-au descris ca fiind „tânăr, frumos, elegant și spiritual, cu glas bine timbrat, vibrant în momentele patetice, un actor fermecător, inteligent și cult” (Virgil Brădățeanu, „Profiluri. Mari actori români”, vol. I, 1973).

Maria Filotti l-a întâmpinat la gară ca să semneze contractul pentru a juca în teatrul ei

În 1939, Mihai Popescu a revenit în România, iar vestea întoarcerii sale a fost primită cu entuziasm. Se spune că Maria Filotti l-a așteptat personal la Gara de Nord și, fără prea multe formalități, i-a oferit un contract pe loc.

În stagiunea 1939-1940, a jucat în Compania Maria Filotti, iar ulterior și-a continuat cariera la Teatrul Comedia și Teatrul Național București. Rolurile sale de „june prim”, dar și cele de compoziție au fost apreciate deopotrivă de critici și spectatori.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mihai Popescu a fost invitat să interpreteze rolul lui Hamlet în mai multe teatre europene, însă proiectul nu s-a concretizat.

În schimb, a trecut printr-un lagăr de concentrare, experiență care i-a marcat profund existența. Revenit în România în noiembrie 1945, a fost din nou primit cu brațele deschise de Maria Filotti, care i-a oferit rolul lui Armand Duval din „Dama cu camelii”, alături de Elvira Godeanu.

În anii următori, Mihai Popescu a continuat să impresioneze în producții de mare succes precum „Romeo și Julieta” de Shakespeare, unde a format un cuplu memorabil cu Maria Botta.

În 1949, a primit rolul principal în drama „Bălcescu” de Camil Petrescu, în regia lui Sică Alexandrescu, un spectacol în care a excelat datorită dicției impecabile și talentului său dramatic incontestabil.

Vezi și: „Boieroaica teatrului românesc”, o veșnică nemulțumită de sine și o perfecționistă prin definiție. Maria Filotti a rămas “nemuritoare”

Mihai Popescu în ”Egmont” de Goethe, regizat de Mihai Zirra. Fotografie de epocă

Ultimul act al vieții, prăbușirea pe scenă în mijlocul piesei Othello

În anii ’50, Mihai Popescu devenise unul dintre cei mai respectați actori ai Teatrului Național București, jucând în spectacole de referință precum „Viraj periculos” de John B. Priestley și „Othello” de Shakespeare. În această ultimă piesă, împărțea rolul lui Iago cu Fory Etterle, într-o montare de excepție semnată de Nicolae Massim.

Tragedia s-a produs în timpul unei reprezentații a piesei „Othello”, jucată de mai multe stagiuni, având premiera pe 18 decembrie 1948.

O tumoare cerebrală, nediagnosticată la timp, i-a provocat un atac cerebral fatal, în fața unui public înmărmurit. Pe 24 februarie 1953, Mihai Popescu își dădea ultima suflare, lăsând în urmă o carieră impresionantă și un gol imens în lumea teatrului românesc.

Unul dintre cei mai mari actori dramatici ai neamului românesc

Deși viața sa a fost curmată tragic și prematur, Mihai Popescu a lăsat în urmă o moștenire artistică impresionantă. În Fonoteca de Aur a Radioului Român sunt păstrate două înregistrări ale sale, „Intrigă și iubire” de Schiller (1951) și „Egmont” de Goethe (1952), ambele considerate capodopere ale teatrului radiofonic.

Pe plan personal, Mihai Popescu a fost căsătorit de două ori, prima dată cu actrița austriacă Erika Pelikowski, iar apoi cu actrița de revistă Elisabeta Henția. Deși viața sa a fost presărată cu provocări și suferință, talentul său extraordinar rămâne o inspirație pentru generațiile de actori care i-au urmat.

Destinul lui Mihai Popescu, asemeni personajelor pe care le-a interpretat cu atâta măiestrie, a fost marcat de dramă și sacrificiu. Însă, dincolo de tragedia personală, rămâne imaginea unui artist de geniu, care a trăit și a murit pentru teatru.

Vezi și: Botezată de Principesa Elisabeta a României, iubită de Oleg Danovski și Mihai Popescu, venerată de public. Povestea actriței de revistă Elisabeta Henția