Descoperirea unei specii noi de șopârle preistorice de mărime impresionantă ar putea schimba modul în care ne raportăm la animalele de odinioară

Timp de douăzeci de ani, rămășițele unei șopârle gigantice care a trăit alături de dinozauri au fost uitate într-un borcan la Muzeul de Istorie Naturală din Utah.

Aceste oase fragmentate, vechi de milioane de ani, erau etichetate simplu cu „șopârlă”, dar s-au dovedit a aparține unei specii complet noi în anul 2005, la Monumentul Național Grand Staircase-Escalante, în sudul statului Utah, SUA, scrie revista Popular Science.

Un monstru preistoric cu armură, denumit după prințul goblinilor din „Hobbitul”

Noua specie, denumită Bolg amondol, era o șopârlă înarmată, de dimensiunea unui raton, care a trăit acum aproximativ 77 de milioane de ani.

Aceasta era înrudită cu actualele monștri Gila (genul Heloderma) și a fost numită după personajul goblin Bolg din universul creat de J.R.R. Tolkien.

Studiul care descrie această specie a fost publicat în jurnalul „Royal Society Open Science”, arătând, astfel, inclusiv importanța verificării riguroase a colecțiilor muzeale.

Bolg măsura aproximativ un metru, de la vârful capului până la coadă, fiind comparabilă ca mărime cu un șarpe de savană.

Având armură osoasă și dinții ascuțiți, aceasta ar fi fost un prădător redutabil în ecosistemele de acum zeci de milioane de ani.

Descoperirea sa indică faptul că în perioada Cretacicului târziu existau numeroase specii mari de șopârle, coexistând cu dinozaurii înaintea extincției acestora.

O descoperire semnificativă a fost faptul că Bolg și o rudă apropiată, Gobiderma pulchrum, care trăia în deșertul Gobi din Asia, indică migrații ale unor animale mici între continentele odată unite.

Astfel, studiul reflectă modele comune de distribuție geografică la vertebratele terestre din acea perioadă.

Reconstrucția unei specii rare și importanța conservării patrimoniului paleontologic

Scheletul fragmentar al Bolg amondol a fost reconstruit cu ajutorul unor fragmente ale craniului, vertebrelor, membrelor și osteodermelor, plăci osoase care funcționau ca armură.

Coautorul studiului, Hank Woolley, a spus că toate fragmentele provin de la un singur exemplar, ceea ce oferă o imagine mai clară asupra anatomiei și stilului de viață al acestei șopârle preistorice.

Această specie este un exemplu perfect al importanței colecțiilor muzeale: deși specimenul a fost descoperit în 2005, a fost nevoie de un specialist în evoluția șopârlelor pentru a-i recunoaște valoarea științifică și a-l descrie corect.

Descoperirile din formațiunea Kaiparowits, parte a Monumentului Național Grand Staircase-Escalante, au scos la lumină zeci de specii noi în ultimii 25 de ani, transformând această regiune într-un veritabil punct fierbinte al paleontologiei.