Descoperirea unei fabrici vechi de 5.500 de ani pare să confirme un episod-cheie din Biblie. Unde se afla aceasta și ce producea

Arheologii israelieni au scos la lumină, în sudul țării, urmele unei „fabrici” canaanite vechi de circa 5.500 de ani, specializată în producția de lame de cremene cu formă și dimensiuni standardizate. Descoperirea întărește ideea că, încă de la începutul Epocii Bronzului, comunitățile din Canaan erau mult mai organizate și tehnologizate decât s-a crezut, lucru care rezonează cu descrierile biblice despre o societate complexă, cu meșteșuguri specializate. Potrivit Autorității pentru Antichități din Israel (IAA), situl a ieșit la iveală în timpul unor lucrări de salvare arheologică în zona Nahal Qomem, lângă Kiryat Gat, scrie Timesofisrael.

Unde a fost găsit atelierul și ce au descoperit arheologii

Situl Nahal Qomem se află la aproximativ 60–65 km sud de Tel Aviv și a fost investigat înaintea dezvoltării unei noi zone rezidențiale. În teren, echipa a identificat sute de gropi subterane și platforme de lucru din piatră, plus un volum neobișnuit de mare de nuclee de cremene („flint cores”) și lame lungi, subțiri, tăioase, toate indicând o producție în serie. Piesa de rezistență: nuclee masive, din care se desprindeau, prin tehnici controlate, lame aproape identice ca lățime și grosime — un semn clar de standardizare.

Datarea plasează atelierul la începutul Epocii Bronzului (aprox. 3300–3000 î.Hr.). IAA subliniază că este prima dată când un asemenea centru de producție este găsit în context aproape complet în sudul Israelului, nu doar sub forma unor piese dispersate. Parte dintre artefacte urmează să fie expuse în campusul național pentru arheologie din Ierusalim, ceea ce va permite o documentare și o interpretare mai amplă a tehnicilor folosite.

Descoperirea unei gropi în situl arheologic confirmă o „fabrică” veche de 5.500 de ani. (Foto: IAA)

De ce contează pentru textul biblic și pentru istorie

Canaaniții, populația autohtonă a regiunii menționată în Biblie, sunt adesea descriși ca având așezări prospere și meșteșugari specializați. Atelierul de la Nahal Qomem oferă o ancoră materială pentru această imagine: o industrie a lamelor standardizate, capabile să alimenteze atât nevoile gospodărești (seceri, cuțite), cât și schimburile regionale. În locul unor ateliere ocazionale, avem urmele unei producții organizate, cu „specialiști” capabili să repete același profil al lamei la scară mare.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

În plan științific, descoperirea sprijină ipoteza că debutul urbanizării în Levant a mers mână în mână cu apariția unor „lanțuri de producție” și a unei diviziuni a muncii. Referirile IAA la „indivizi excepțional de calificați” sugerează existența unei relații meșter–ucenic, a unor tehnici transmise și a unui control de calitate, toate elemente ale unei economii mai sofisticate decât simpla folosință locală.

Nucleu de cremene, materie primă pentru lame standardizate. (Foto: IAA)

Cum funcționa „fabrica” și ce producea efectiv

Tehnologia canaanită a lamelor presupunea pregătirea unui miez de cremene perfect calibrat, apoi desprinderea lamelor prin presiune controlată, uneori cu ajutorul unor dispozitive care dozau fin forța. Rezultatul: lame lungi, înguste, extrem de ascuțite și aproape identice, ideale ca piese-bază pentru seceri, cuțite de tranșat sau alte instrumente agricole. Standardizarea este vizibilă și în „deșeurile” tehnologice: fulgi și fragmente dispuse în zone-atelier, separate de spațiile de pregătire a nucleelor.

Prezența sutelor de gropi și a platformelor indică o împărțire clară a activităților: spații pentru extragerea lamelor, altele pentru finisare și, probabil, depozitare temporară. Unele gropi par legate de prelucrarea repetată a nucleelor până la epuizarea lor — o „optimizare economică” urmărită atent de meșteri, pentru a obține cât mai multe lame bune din fiecare bloc de cremene.

Nucleu de cremene, materie primă pentru lame standardizate. (Foto: IAA)

Ce urmează și ce întrebări rămân deschise

O întrebare majoră este dacă în proximitatea atelierului a existat sau nu o așezare permanentă. Deocamdată, nu există indicii clare pentru locuire fixă în imediata vecinătate, ceea ce ridică ipoteza unui centru de producție „satelit”, alimentat cu materie primă și deservind așezări din jur. Analizele traseologice (urme de utilizare) și studiile de proveniență a rocilor ar putea lămuri dacă vorbim de producție pentru consum local sau pentru schimburi la distanță.

În lunile următoare, o parte a colecției va intra în laborator pentru datare suplimentară, analize de compoziție și reconstituiri experimentale ale tehnicii de presiune. Dacă rezultatele confirmă indiciile actuale, Nahal Qomem va deveni un reper pentru „industria lamelor canaanite” — un punct-cheie în harta începuturilor urbanismului în Levant și un contrapunct material pentru pasajele biblice despre complexitatea economică a Canaanului.