Descoperirea unei căști din aur veche de 4.600 de ani, poartă către trecut: Cât de importantă era eleganța regală în Mesopotamia

În anul 1927, arheologul britanic Sir Leonard Woolley a descoperit, în necropola regală a orașului Ur (situat în sudul Irakului de astăzi), o piesă excepțională: o cască din aur de 15 karate, modelată meticulos pentru a imita o perucă cu păr ondulat, urechi și un coc legat cu o panglică.

Casca, denumită ulterior „Casca lui Meskalamdug”, este una dintre cele mai vechi descoperiri de acest tip din lume, datând din jurul anului 2600 î.e.n., scrie Live Science.

Unde a fost găsită, de fapt, casca

Artefactul provine dintr-un mormânt care, deși bogat în obiecte precum vase din alabastru, pumnale și boluri din aur, nu se ridica la nivelul opulenței celorlalte morminte regale din necropolă.

Pe unul dintre obiectele găsite era inscripționat numele „Meskalamdug”, tradus ca „eroul pământului bun”, însă Woolley a concluzionat că persoana îngropată acolo era, cel mai probabil, un prinț, nu un rege.

După descoperire, două copii exacte ale căștii au fost realizate în 1928 de bijutierul britanic James Ogden, una pentru British Museum și alta pentru Penn Museum.

Casca originală, păstrată cu grijă în Irak, a fost ascunsă înainte de izbucnirea primului Război din Golf, fiind protejată de jafuri până la recuperarea sa în 2003. Astăzi, ea se află în patrimoniul Muzeului Național al Irakului din Bagdad.

Simbol al statutului și rafinamentului în Mesopotamia antică

Casca, de dimensiuni aproape reale (22,7 cm înălțime și 21 cm lățime), a fost confecționată dintr-o singură foaie de aur, printr-o tehnică de batere și gravare deosebit de sofisticată pentru acea perioadă.

Micile perforații de pe margini sugerează că obiectul era căptușit cu material textil, pentru un plus de confort, iar găurile de la nivelul urechilor permiteau purtătorului să audă în timpul ceremoniilor. Alte deschideri, aflate sub urechi, ar fi servit probabil la atașarea unei curele sub bărbie.

Stilul căștii, părul ondulat strâns într-un coc la ceafă, este similar coafurilor și echipamentului militar reprezentate în sculpturile și basoreliefurile epocii, unde apar conducători precum Eannatum și Sargon cel Mare.

Așadar, casca lui Meskalamdug nu doar că dezvăluie estetica aristocratică a epocii, ci și statutul social înalt al purtătorului, diferit de căștile din cupru, simple, folosite de soldații de rând.

Chiar dacă nu există certitudinea absolută că defunctul era regele Meskalamdug, cunoscut ca fiind unul dintre primii conducători ai dinastiei I din Ur, cercetătorii sugerează că mormântul ar fi putut aparține fiului sau nepotului acestuia.

Un alt indiciu în acest sens este faptul că soția secundă a regelui Meskalamdug a fost faimoasa regină Puabi, cunoscută pentru propriul ei mormânt somptuos.