Descoperire rară în Israel: cel mai vechi sfeșnic evreiesc, vechi de 2.000 de ani

O descoperire arheologică de o importanță excepțională continuă să atragă atenția cercetătorilor și istoricilor religiilor: așa-numita piatră de la Magdala, un bloc de calcar sculptat acum aproape 2.000 de ani, este considerată în prezent cea mai veche reprezentare cunoscută a unei menore cu șapte brațe. Artefactul a fost descoperit în Israel, într-o sinagogă antică din Magdala, o localitate situată pe malul Mării Galileii, și oferă o legătură directă, rară și extrem de valoroasă cu perioada celui de-al Doilea Templu din Ierusalim.

Importanța pietrei nu constă doar în vechimea sa, ci și în contextul religios și istoric pe care îl dezvăluie. Menora sculptată pe acest bloc de piatră ar putea reprezenta amintirea personală a unui pelerin care a văzut cu ochii săi Templul din Ierusalim înainte ca acesta să fie distrus de romani în anul 70 d.Hr, scrie LiveScience.

Descoperirea sinagogii din Magdala și a pietrei sculptate

Piatra de la Magdala a fost descoperită în 2009, în timpul unor săpături arheologice realizate înaintea unui proiect de construcție. Cercetătorii au scos la lumină ruinele unei sinagogi antice, folosită aproximativ între anii 50 și 80 d.Hr., o perioadă crucială pentru istoria iudaismului. Magdala, cunoscută și sub numele de Migdal, este un oraș antic despre care tradiția spune că ar fi fost locul de naștere al Mariei Magdalena.

În interiorul sinagogii, într-o încăpere mică despre care se crede că adăpostea sulurile Torei, arheologii au găsit un obiect cu totul neobișnuit: un bloc dreptunghiular de calcar, așezat pe patru picioare de piatră. Acest artefact, cunoscut astăzi drept piatra de la Magdala, este decorat pe cinci dintre fețele sale cu sculpturi în relief care înfățișează elemente asociate ritualului și arhitecturii sinagogale.

Horoscop miercuri, 17 decembrie: ziua deciziilor importante și a clarificărilor necesare

Zodiile pentru care totul se schimbă începând cu 16 decembrie 2025. Au parte de tot ce au visat până acum

Dimensiunile pietrei sunt impresionante pentru un obiect cu funcție religioasă: aproximativ 60 de centimetri lungime, 50 de centimetri lățime și 40 de centimetri înălțime. Laturile lungi sunt decorate cu arcade rotunde separate de coloane, iar partea superioară prezintă motive florale. Însă cea mai importantă sculptură se află pe una dintre fețele înguste: o menora cu șapte brațe, așezată pe o bază pătrată și flancată de amfore.

De ce menora de pe piatra de la Magdala este unică

Reprezentările menorei din perioada celui de-al Doilea Templu sunt extrem de rare. După distrugerea Ierusalimului și a Templului în anul 70 d.Hr., romanii au luat menora de aur din sanctuar și au expus-o ca pradă de război, eveniment imortalizat pe Arcul lui Titus din Roma. Tocmai de aceea, orice imagine a menorei realizată înainte de acest moment este de o valoare istorică excepțională.

Arheologul Mordechai Aviam a sugerat că piatra de la Magdala ar fi putut servi drept bază pentru masa de citire a Torei. Mai mult, el consideră că sculpturile de pe piatră reprezintă simbolic Sfânta Sfintelor, spațiul cel mai sacru din Templul din Ierusalim, unde, conform tradiției iudaice, se manifesta prezența lui Dumnezeu.

Faptul că o astfel de reprezentare a Templului și a menorei apare într-o sinagogă situată în afara Ierusalimului este extrem de semnificativ. Aceasta sugerează că un pelerin care a vizitat Templul înainte de distrugerea sa a dorit să reproducă, într-o formă simbolică, ceea ce a văzut acolo. Dacă această interpretare este corectă, piatra de la Magdala devine cea mai veche imagine cunoscută a menorei cu șapte brațe din Templul din Ierusalim.

Legătura cu tradițiile iudaice și semnificația contemporană

Descoperirea pietrei de la Magdala capătă o semnificație aparte și în contextul sărbătorilor evreiești moderne. De exemplu, în timpul Hanukkah, evreii folosesc o menora specială cu nouă brațe, numită hanukkiah, care comemorează rededicarea celui de-al Doilea Templu în secolul al II-lea î.Hr., după revolta macabeilor împotriva seleucizilor. Menora de pe piatra de la Magdala, însă, reflectă forma rituală originală cu șapte brațe, folosită în Templu.

Această distincție subliniază continuitatea, dar și transformarea tradițiilor religioase de-a lungul timpului. Piatra de la Magdala nu este doar un artefact arheologic, ci și o mărturie a modului în care credința, memoria și identitatea religioasă erau păstrate și transmise în comunitățile evreiești din secolul I.

Astăzi, piatra este expusă într-un muzeu din Israel, unde continuă să fie studiată și reinterpretată. Pentru arheologi și istorici, ea oferă o fereastră rară către viața religioasă din perioada celui de-al Doilea Templu. Pentru publicul larg, rămâne un simbol puternic al legăturii dintre credință, artă și istorie, sculptat în piatră de un om care a dorit să lase o amintire durabilă a unui loc sacru pierdut.