Descoperire inedită lângă Ierusalim: scheletul unei femei înfășurate în lanțuri

În apropiere de Ierusalim, arheologii au făcut o descoperire neobișnuită: scheletul unei femei care a trăit acum 1.500 de ani, înfășurat în lanțuri grele. Aceasta a fost găsită în criptele unei mănăstiri bizantine de la Khirbat el-Masani, iar studiile ulterioare sugerează că era o ascetă care practica forme extreme de mortificare a trupului. Deși astfel de practici sunt documentate în cazul bărbaților, găsirea unei femei în această situație este o raritate.

În perioada bizantină, după ce creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman în anul 380, mulți credincioși au ales să ducă o viață de asceză, renunțând la plăcerile lumești pentru a atinge beatificarea. În acele vremuri, existau călugări care trăiau în vârful unor stâlpi, rugându-se și predicând, dar și alții care purtau lanțuri grele pentru a-și îngreuna mișcarea, ca formă de suferință voluntară.

Femeia descoperită la Khirbat el-Masani pare să fi urmat această cale extremă, însă istoric există foarte puține mențiuni despre femei care foloseau lanțurile ca mijloc de ascetism. Conform arheologilor, lanțurile aveau un rol spiritual, limitând libertatea fizică pentru a concentra mintea și sufletul exclusiv asupra lui Dumnezeu.

Cum au identificat cercetătorii sexul scheletului?

Inițial, osemintele au fost considerate a fi ale unui bărbat, însă cercetătorii au realizat analize detaliate pentru a stabili sexul persoanei. Deoarece scheletul era puternic deteriorat, ei au folosit analiza proteinelor din smalțul dentar pentru a identifica prezența anumitor gene.

Oamenii de știință au descoperit genei AMELX, specifică cromozomului X, dar nu și genei AMELY, care este prezentă pe cromozomul Y. Acest lucru a confirmat că persoana avea doi cromozomi X, ceea ce înseamnă că era o femeie cu vârsta estimată între 30 și 60 de ani.

Aceasta este una dintre puținele dovezi fizice care sugerează că și femeile practicau forme extreme de ascetism în perioada bizantină, alături de post, rugăciune și meditație.

Semnificația istorică a descoperirii

De-a lungul timpului, au mai fost descoperite morminte ale unor asceți îngropați în lanțuri, însă cazurile feminine sunt extrem de rare. Potrivit arheologilor, lanțurile găsite alături de schelet nu erau un mijloc de pedeapsă, ci parte din identitatea spirituală a femeii.

Înmormântarea în acest mod poate fi interpretată ca un omagiu adus vieții sale de sacrificiu, o modalitate de a-i păstra memoria și de a sublinia credința sa profundă.

Această descoperire oferă o nouă perspectivă asupra rolului femeilor în comunitățile ascetice ale secolului V, demonstrând că unele dintre ele adoptau forme extreme de devoțiune, chiar dacă mențiunile istorice despre aceste practici sunt rare.

Misterul femeii înlănțuite din Khirbat el-Masani rămâne fascinant și ridică noi întrebări despre cum era percepută asceza feminină în perioada bizantină.

Descoperirea acestei femei înfășurate în lanțuri adâncește misterele vieții religioase din perioada bizantină și subliniază diversitatea practicilor spirituale din acea eră. În timp ce majoritatea documentelor istorice se concentrează pe asceții bărbați, această descoperire aduce în prim-plan rolul important al femeilor în comunitățile religioase, care, chiar și în tăcere, își duceau lupta spirituală. Lanțurile nu sunt doar un simbol al sacrificiului fizic, ci și al unei devotamente neclintite față de credință, un testament al unei vieți dedicate lui Dumnezeu. Această descoperire contribuie la înțelegerea mai profundă a practicilor ascetice din trecut, oferind o voce celor care au ales să trăiască în afacerea lumii, căutând mântuirea printr-o disciplină extremă, dar sinceră.