Descoperire arheologică rară în Germania: un menhir ascuns timp de milenii

O echipă de arheologi din Germania a făcut o descoperire remarcabilă în timpul săpăturilor de lângă Halberstadt, în statul Saxonia-Anhalt. În mijlocul unui sistem complex de șanțuri și structuri subterane, specialiștii au identificat un menhir – o piatră masivă, ridicată vertical, care datează cel mai probabil din mileniul IV î.Hr. Această descoperire oferă noi perspective asupra culturilor preistorice din Europa Centrală și a modului în care acestea marcau peisajul.

Menhirele, numite și „pietre lungi”, sunt monumente megalitice construite de civilizațiile preistorice. Ele sunt întâlnite mai ales în vestul Europei, în special în Bretania (Franța), unde sunt amplasate fie individual, fie în grupuri mari, formând structuri impresionante. Originea și scopul acestor pietre masive rămân subiecte de dezbatere, însă multe teorii sugerează că ar fi fost folosite în scopuri ritualice, ca marcaje teritoriale sau chiar ca puncte de referință astronomice.

În Germania centrală, însă, menhirele sunt mult mai rare. De-a lungul mileniilor, multe dintre ele au fost distruse sau reutilizate în alte construcții. Din acest motiv, descoperirea unui menhir bine conservat în apropierea orașului Halberstadt este considerată un eveniment excepțional.

Descoperirea menhirului de la Halberstadt

În timpul unei analize a terenului din zona Warmholzberg, cercetătorii au observat anomalii structurale în sol, care inițial au fost interpretate ca rămășițele unui castel medieval distrus în anul 1140 d.Hr. Însă, în urma săpăturilor, arheologii au descoperit un sistem complex de șanțuri și structuri funerare care aparțineau culturii Baalberg, o ramură a culturii Funnelbeaker din mileniul IV î.Hr.

Printre aceste structuri, echipa a găsit o placă mare de gresie, transportată de la o carieră aflată la cel puțin 5 kilometri distanță. O analiză mai detaliată a confirmat că piatra este, de fapt, un menhir de 1,74 metri înălțime, cu o formă piramidală distinctă.

Această descoperire ridică o serie de întrebări. De ce a fost mutat menhirul și plasat într-un șanț? Cine l-a îngropat acolo? Istoricii sugerează că membrii unei culturi ulterioare, cu o viziune diferită asupra lumii, ar fi putut percepe menhirul ca pe un simbol amenințător sau enigmatic, motiv pentru care au decis să-l îndepărteze din peisaj.

Semnificația descoperirii pentru istoria preistorică

Menhirul de la Halberstadt este o dovadă clară a faptului că populațiile preistorice din Germania centrală au utilizat pietrele masive în scopuri ritualice sau simbolice. Descoperirea sa confirmă existența unor structuri megalitice în regiune și sugerează că situl Warmholzberg ar fi putut avea o importanță spirituală sau socială deosebită pentru comunitățile care au trăit aici în urmă cu mii de ani.

Un alt aspect important este relocarea intenționată a menhirului. În multe părți ale Europei, astfel de pietre au fost mutate și reutilizate în perioade ulterioare, fie ca materiale de construcție, fie ca elemente integrate în situri funerare. Acest lucru demonstrează că percepția asupra acestor monumente a variat de-a lungul timpului, iar ceea ce era considerat sacru pentru o cultură putea deveni lipsit de importanță sau chiar periculos pentru o alta.

Prin această descoperire, arheologii speră să afle mai multe despre culturile care au trăit în Germania acum 6.000 de ani și despre modul în care acestea au interacționat cu peisajul și cu monumentele create de generațiile anterioare. Astfel, menhirul de la Halberstadt nu este doar o relicvă a trecutului, ci o fereastră spre înțelegerea unei lumi aproape uitate.