Descoperire arheologică de proporții lângă Stonehenge: Ce se știe acum despre cercul uriaș de gropi de la Durrington

Arheologii britanici anunță că au obținut cele mai solide dovezi de până acum privind originea unui ansamblu enigmatic de gropi masive aflate în apropierea complexului Stonehenge.

O echipă de specialiști afirmă că aceste structuri, dispuse într-un vast cerc în zona Durrington, au fost săpate deliberat de comunitățile neolitice, în urma unei analize care a combinat tehnologii științifice folosite pentru prima dată în această formă, se arată într-un articol publicat pe The Guardian.

Primele indicii despre existența cercului de gropi au apărut în 2020, însă descoperirea a fost puternic contestată la vremea respectivă.

În timp ce unii cercetători considerau structura drept cel mai mare monument preistoric identificat vreodată în Marea Britanie, alții sugerau că depresiunile ar putea fi formațiuni naturale. Noul studiu publicat în Internet Archaeology susține însă clar că gropile au fost realizate de mâna omului.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Tehnici avansate care au confirmat originea artificială a gropilor

Potrivit specialiștilor, cercul de la Durrington cuprinde aproximativ 20 de gropi, întinse pe o suprafață de peste un kilometru.

Dimensiunile sunt impresionante: unele au până la 10 metri lățime și 5 metri adâncime, ceea ce presupune un efort colectiv considerabil și abilități inginerești notabile pentru perioada de acum mai bine de 4.000 de ani.

Profesorul Vincent Gaffney, coordonatorul proiectului de la Universitatea din Bradford, explică faptul că mărimea gropilor a impus o strategie de investigare complet diferită față de metodele tradiționale de săpătură.

Pentru a evita un șantier arheologic uriaș și costisitor, cercetătorii au utilizat un set complex de tehnologii geofizice, de la tomografie electrică pentru estimarea adâncimii, la radare și magnetometrie pentru identificarea formelor interne ale cavităților.

Rezultatele acestor măsurători nu erau suficiente pentru a demonstra intervenția umană, așa că echipa a trecut la analiza miezurilor de sol extrase din mai multe puncte.

Prin metode precum luminescența stimulată optic, care permite datarea solului în funcție de ultima expunere la lumină, și analiza ADN-ului sedimentar, cercetătorii au identificat tipare care se repetă în diferite zone ale sitului, tipare care, afirmă Gaffney, nu pot apărea natural.

Un monument care reflectă o viziune asupra lumii de acum 4.000 de ani

Pe baza acestor date, specialiștii sunt convinși că gropile datează din finalul Neoliticului, o perioadă în care comunitățile din zona Stonehenge dezvoltau practici rituale și cunoștințe avansate de orientare și organizare spațială.

Dimensiunea ansamblului sugerează că realizatorii săi au folosit un sistem de numărare sau marcaj pentru a menține forma circulară, întrucât structura este prea mare pentru a fi delimitată doar cu ochiul liber.

Deși scopul exact al acestor gropi rămâne necunoscut, profesorul Gaffney propune o interpretare simbolică: construcția ar putea reflecta credințe legate de lumea de dincolo.

Spre deosebire de Stonehenge, considerat orientat către cer, cercul de la Durrington ar putea marca o legătură cu un plan al „lumii de jos”, proiectând asupra peisajului o viziune cosmologică rar întâlnită în arheologia britanică.

„Acum, când avem certitudinea că nu sunt fenomene naturale, vorbim despre un monument de proporții remarcabile, o expresie a modului în care comunitățile neolitice își reprezentau universul”, afirmă Gaffney.

Iar dacă un asemenea edificiu ar fi putut exista undeva, spun cercetătorii, atunci zona Stonehenge este, fără îndoială, locul cel mai potrivit.