Descoperire arheologică de excepție în Vâlcea: noi dovezi despre viața și ritualurile dacilor

Situl dacic de la Ocnița–Buridava, aflat în județul Vâlcea, își consolidează reputația de tezaur istoric după cea mai recentă campanie de cercetări arheologice. Vara aceasta, echipa condusă de profesorul și arheologul Constantin Augustus Bărbulescu a scos la lumină descoperiri valoroase care completează imaginea despre viața și credințele dacilor din secolele I î.Hr.–I d.Hr. Printre acestea se numără și un nou mormânt al unui copil, considerat o piesă esențială pentru înțelegerea ritualurilor funerare ale vechilor locuitori ai regiunii.

Acest sit, menționat încă din Antichitate de geograful Ptolemeu, era centrul tribului geto-dac al burilor. Poziția strategică, între Dunăre și zona intracarpatică, alături de resursele de sare din apropiere, a transformat Buridava într-un nod defensiv și comercial de prim rang. Cetatea făcea parte dintr-un sistem de apărare complex, menit să protejeze reședința regală de la Sarmizegetusa și bogățiile naturale ale Daciei.

Buridava, un centru de putere distinct

Profesorul Bărbulescu subliniază că Buridava nu a fost doar o avanpost al capitalei Sarmizegetusa Regia, ci un centru de putere cu identitate proprie. Descoperirile de unicat – precum o mască din bronz, o inscripție cu litere grecești și obiecte de import greco-romane – atestă legături comerciale și culturale extinse, dar și o viață urbană sofisticată. Aceste elemente confirmă că zona Ocnelor Mari a fost un pol economic și politic, capabil să își afirme autonomia în raport cu alte centre dacice.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Cercetările începute în 2016 au avut inițial scopul de a clarifica cronologia așezării și legăturile sale cu Imperiul Roman. În timp, însă, atenția arheologilor s-a îndreptat tot mai mult către necropola descoperită aici. Rezultatele recente nu doar că îmbogățesc harta siturilor funerare din spațiul traco-dacic, dar oferă și o perspectivă nouă asupra credințelor despre viața de după moarte.

Ritualuri funerare complexe și simboluri de protecție

Una dintre cele mai importante descoperiri din 2025 este mormântul unui copil, care conținea resturi ale unui banchet funerar și un colier din mărgele de sticlă cu rol apotropaic, adică de protecție împotriva spiritelor rele. În 2023 fusese găsit un alt mormânt de copil, cu o brățară din sapropelit, de asemenea cu semnificație protectoare. Astfel de obiecte arată atenția acordată de daci trecerii în lumea de dincolo și convingerea că sufletul celui decedat avea nevoie de sprijin ritualic.

Potrivit profesorului Bărbulescu, în tradiția geto-dacică adulții erau în mod obișnuit incinerați, în timp ce copiii erau înhumați. Această diferență de tratament reflectă credințe complexe despre puritate și vârsta sufletului. Gropile și cistele descoperite – cu fragmente ceramice, obiecte de podoabă, oase de animale și resturi cinerare – confirmă existența unor ceremonii elaborate, în care banchetul funerar era un element central. „Banchetul avea rolul de a păstra ideea nemuririi în memoria colectivă”, explică arheologul.

Faptul că multe morminte nu conțin rămășițe umane complete nu înseamnă absența unei necropole, ci mai degrabă schimbări de rit greu de surprins arheologic. Mormintele descoperite pot fi considerate monumente ale memoriei, locuri sacre unde comunitatea își reafirma legătura cu strămoșii.

Perspective pentru cercetările viitoare

Analizele planificate – serologice, medico-legale și pe bază de izotopi – vor aduce informații suplimentare despre vârsta, sănătatea și chiar ADN-ul celor înhumați, oferind o imagine mai clară asupra populației dacice din această zonă. Aceste date vor putea dezvălui originea indivizilor, eventuale legături genetice între triburi și modul în care comunitatea se raporta la mediul înconjurător.

Situl de la Ocnița, cu o cronologie ce se întinde de la sfârșitul secolului I î.Hr. până la începutul secolului II d.Hr., demonstrează că Buridava era mai mult decât un punct militar: era un loc de identitate și memorie colectivă. Descoperirile recente adaugă o nouă piesă la puzzle-ul istoriei dacice, oferind nu doar informații despre ritualuri funerare, ci și despre organizarea socială, relațiile comerciale și credințele spirituale ale unei civilizații care continuă să fascineze.

Prin aceste cercetări, arheologii români nu doar reconstituie trecutul, ci și reafirmă importanța protejării patrimoniului național. Buridava de la Ocnița se conturează tot mai clar ca un reper esențial pentru înțelegerea lumii dacice, o punte între prezent și un trecut plin de mistere.