Demisia lui Klaus Iohannis a fost transmisă Parlamentului. Ce conține documentul istoric

Luni după-amiază, Klaus Iohannis și-a depus oficial demisia din funcția de președinte al României, documentul fiind înaintat ambelor camere ale Parlamentului – Senatului și Camerei Deputaților. Această decizie pune capăt mandatului său înainte de termen și evită o eventuală suspendare, procedură care deja fusese inițiată în Parlament.

Ce scrie în demisia lui Klaus Iohannis

Curtea Constituțională a României (CCR) a primit solicitarea de a constata vacantarea funcției prezidențiale și de a analiza împrejurările care justifică interimatul la conducerea statului. Pentru a discuta această situație, Birourile permanente ale celor două camere ale Parlamentului se reunesc luni, 10 februarie, într-o ședință desfășurată online, începând cu ora 20:00. În actul oficial transmis Parlamentului, Klaus Iohannis și-a exprimat decizia clar și concis:

„Eu, Klaus Werner Iohannis, Președintele României, demisionez din funcția de Președinte al României începând cu data de 12 februarie 2025”.

Această declarație pune punct celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Iohannis cu câteva luni înainte de termen, într-un context politic tensionat, marcat de dezbateri aprinse privind o posibilă suspendare.

Citește și: Traian Băsescu critică demisia lui Iohannis: „Un act de lașitate, un președinte trebuie să-și termine mandatul”

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Motivul demisiei: evitarea unei crize politice

Anunțându-și decizia, fostul președinte a explicat că demisia sa este menită să prevină o situație de criză politică și instituțională.

„Astăzi, în Parlamentul României, s-a pus în mișcare procedura de suspendare a Președintelui. Este un demers inutil pentru că, oricum, peste puține luni aș fi plecat din funcție după alegerea noului Președinte. Este un demers nefondat, pentru că niciodată, repet, niciodată, n-am încălcat Constituția. Și este un demers păgubos, pentru că de aici toată lumea pierde, nimeni nu câștigă”, a declarat președintele.

Iohannis a subliniat că, dacă suspendarea sa ar fi continuat, România s-ar fi confruntat cu un referendum pentru demiterea președintelui, ceea ce ar fi generat tensiuni în societate și ar fi afectat imaginea țării pe plan internațional.

Citește și: Ce scrie presa străină despre demisia lui Klaus Iohannis: „România, în cea mai gravă criză politică de la căderea comunismului”

„Nu va înțelege absolut nimeni dintre partenerii noștri de ce România își demite Președintele după ce, de fapt, a început deja procedura pentru alegerea noului Președinte. Mai pe românește, vom fi efectiv de râsul lumii”, a mai afirmat el.

Pentru a evita acest scenariu, fostul președinte a decis să facă un pas înapoi și să permită o tranziție mai lină a puterii.

„Pentru a scuti România și pe cetățenii români de această criză, de această evoluție inutilă și negativă, demisionez din funcția de Președinte al României. Voi pleca din funcție poimâine, pe 12 februarie. Dumnezeu să binecuvânteze România!”, a conchis Iohannis.

Citește și: Primele reacțiie după ce Klaus Iohannis și-a anunțat demisia: Crin Antonescu: „Cred că decizia președintelui este una înțeleaptă”/Elena Lasconi: „Vine foarte târziu”

O premieră în politica românească

Demisia lui Klaus Iohannis reprezintă un moment rar în istoria post-decembristă a României. Până acum, niciun președinte ales nu și-a dat demisia înainte de finalizarea mandatului. Totuși, momente de criză politică au mai existat, iar Traian Băsescu, unul dintre predecesorii săi, a fost suspendat de două ori din funcția de președinte al României.

În 2007 și 2012, Traian Băsescu a fost supus procedurii de suspendare de către Parlament, însă în ambele situații a fost repus în funcție în urma referendumurilor organizate pentru demiterea sa. Aceste evenimente au creat precedente tensionate în politica românească, demonstrând că astfel de crize au un impact semnificativ asupra stabilității instituționale.