De unde vine petrolul, de fapt. Nu are legătură cu dinozaurii, iar adevărata lui origine i-ar putea surprinde pe mulți

Ani la rând, ideea că „mașina ta merge cu dinozauri lichizi” a circulat prin glume, desene animate și chiar reclame. Imaginea este colorată și ușor de reținut, dar este pur și simplu falsă. Petrolul nu este făcut din T. rex sau velociraptori topiți în subsolul planetei, ci dintr-o masă uriașă de organisme mult mai mici: alge și plancton marin, transformate de timp, presiune și temperatură de-a lungul a zeci de milioane de ani.

Mitul „benzină din dinozauri” și de ce a prins atât de bine

Confuzia pornește chiar de la expresia „combustibil fosil”. Pentru publicul larg, „fosil” înseamnă automat dinosaur, pentru că acestea sunt cele mai spectaculoase fosile pe care le vedem în muzee sau în filme. Unele companii petroliere au alimentat această imagine încă din secolul trecut, folosind dinozauri în logo-uri sau materiale de promovare, ceea ce a cimentat și mai mult ideea că petrolul ar proveni din astfel de animale dispărute.

În realitate, geologii explică faptul că aproape tot petrolul și gazul natural își au originea în organisme marine microscopice, nu în reptile uriașe. Dinozaurii au existat, dar nu în cantități și, mai ales, nu în condițiile necesare pentru a deveni „materie primă” importantă în zăcămintele de hidrocarburi.

Adevărata rețetă: alge, plancton, sedimente și milioane de ani

Totul începe în mări și oceane, acum zeci sau sute de milioane de ani. Alge și plancton trăiau la suprafața apei, se hrăneau cu energie solară și nutrienți, apoi mureau și se scufundau către fundul mării. În zonele unde apa era săracă în oxigen, aceste resturi organice nu se descompuneau complet, ci se amestecau cu particule fine de nămol și nisip, formând un strat bogat în materie organică numit „rocă-sursă”.

Horoscopul zilei de marți, 16 decembrie 2025. Ziua în care răbdarea face diferența

Ultima Lună Nouă din 2025. Cum te afectează în funcţie de zodie, cine are parte numai de ghinion

Pe măsură ce milioane de ani de depuneri se acumulau deasupra, acest amestec era împins tot mai adânc în scoarță. Presiunea creștea, temperatura urca treptat până într-un „interval de aur” de aproximativ 60–150°C. În aceste condiții, materia organică se transforma mai întâi în kerogen – o substanță cerată – și apoi, prin procese chimice lente, în hidrocarburi lichide și gazoase, adică în petrol și gaz natural. Aceste fluide, mai ușoare decât apa și rocile din jur, migrau prin porii rocilor până când erau blocate de un strat impermeabil, unde se formau zăcămintele exploatate astăzi.

De ce dinozaurii nu au contat aproape deloc în această poveste

Teoretic, orice material organic îngropat în condițiile potrivite ar putea contribui la formarea petrolului. Practic însă, dinozaurii au fost prea puțini, au trăit mai ales pe uscat și corpurile lor ajungeau rar în medii marine adânci, lipsite de oxigen. De cele mai multe ori, cadavrele erau devorate rapid de prădători și nevertebrate, sau se descompuneau complet la suprafață, mult înainte să fie acoperite de straturi groase de sedimente.

Chiar și în regiunile bogate în fosile de vertebrate, analizele geologice arată că petrolul provine covârșitor din resturi microscopice de organisme marine, nu din oasele sau țesuturile unor animale mari. Contribuția dinozaurilor, dacă există, este considerată neglijabilă în masa totală de hidrocarburi a planetei.

În final, adevărata „magie” a petrolului nu stă în dinozauri mitici, ci în felul în care planeta recic­lează, foarte lent, fragmente invizibile de viață marină. Iar faptul că noi ardem în câteva decenii ceea ce natura a „gătit” în milioane de ani arată cât de nesustenabil este să ne bazăm viitorul energetic pe aceste rezerve finite.