De ce unii oameni aleg să tacă în loc să se certe, chiar dacă sunt jigniți. Explicația neașteptată a psihologilor

Tăcerea poate părea un semn de calm sau înțelepciune, dar în unele cazuri, ea ascunde un disconfort profund. Există persoane care, în fața unei jigniri sau a unui conflict iminent, preferă să nu spună nimic. Nu pentru că nu ar avea un punct de vedere sau o reacție, ci pentru că frica de confruntare este atât de puternică, încât aleg să se retragă complet din situație. Potrivit psihologilor, acest comportament are cauze complexe și consecințe importante asupra sănătății emoționale, scrie Infobae.com.

Specialiștii afirmă că aceste persoane nu sunt neapărat slabe sau pasive. Din contră, mulți dintre cei care aleg să nu reacționeze au o nevoie profundă de armonie, de evitare a conflictelor și o sensibilitate crescută față de starea de bine a celorlalți. Problema apare atunci când această nevoie devine o barieră care împiedică exprimarea propriilor emoții, opinii și limite.

Frica de conflict poate ascunde traume vechi

Psihologul Mario Arzuza explică faptul că, adesea, această teamă de a confrunta o situație dificilă vine din experiențe negative din trecut. Persoanele care au crescut în medii în care conflictele se transformau rapid în certuri violente sau în tăceri îndelungate pot învăța că orice dezacord este periculos. Astfel, la maturitate, vor dezvolta strategii de evitare – iar una dintre cele mai frecvente este tăcerea.

În alte cazuri, este vorba despre o nevoie constantă de a fi plăcut, acceptat și aprobat. Cei care se tem că își vor pierde relațiile dacă spun ceea ce gândesc, aleg să nu spună nimic. Acest comportament este întâlnit frecvent la persoanele cu stimă de sine scăzută sau cu anxietate socială. Ele nu doar că evită conflictele, ci se simt vinovate dacă exprimă un dezacord, oricât de justificat ar fi.

Când tăcerea devine autodistructivă

Pe termen lung, tăcerea perpetuă nu înseamnă pace interioară, ci acumulare de tensiune. Persoanele care cedează constant, care evită confruntarea chiar și atunci când sunt jignite sau neîndreptățite, ajung să simtă frustrare, epuizare emoțională și chiar pierderea propriei identități. În plus, lipsa exprimării duce la relații dezechilibrate, în care nevoile lor sunt constant ignorate.

Aceste persoane pot dezvolta și simptome fizice: dureri musculare, probleme digestive, oboseală cronică sau atacuri de anxietate, toate cauzate de stresul interior nespus. Psihologia numește acest fenomen „somatizare”, adică transformarea emoțiilor reprimate în suferințe fizice.

Ce se poate face pentru a rupe acest tipar

Soluția nu este să devenim agresivi sau conflictuali, ci să învățăm comunicarea asertivă. A fi asertiv înseamnă să îți exprimi gândurile și emoțiile clar și respectuos, fără a-i răni pe ceilalți și fără a te anula pe tine. Aceasta este o abilitate care se poate învăța treptat, începând cu situații minore și crescând în complexitate.

Totodată, este importantă identificarea gândurilor iraționale care alimentează teama de conflict. Uneori, ceea ce ne reține este o simplă presupunere: „Dacă spun ceva, îl voi supăra și mă va respinge.” În realitate, multe relații devin mai solide atunci când limitele sunt clar stabilite.

Pentru cei care se regăsesc profund în acest tipar, ajutorul unui psiholog poate face diferența. Terapia poate ajuta la identificarea originilor fricii de conflict, la restructurarea convingerilor limitative și la dezvoltarea încrederii în sine.

Acceptarea faptului că dezacordurile fac parte din orice relație sănătoasă este primul pas. Iar vocea interioară care îți spune să taci, poate fi înlocuită cu o altă voce: cea a demnității și a echilibrului personal.