De ce se teme Europa de „controlul chaturilor”, lege care ar proteja minorii în fața prădătorilor din aplicațiile de mesagerie

Online-ul a devenit, în ultimii ani, un teritoriu greu de controlat — atât la nivel de informații și conținut, cât și în ceea ce privește comunicarea din chat-uri. Una dintre marile probleme rămâne protecția minorilor în fața prădătorilor care le pot pune în pericol siguranța și pot abuza de ei. Uniunea Europeană propune acum un cadru care să „controleze” conversațiile periculoase pentru a combate materialele cu abuz sexual asupra copiilor, însă apare întrebarea: ce se întâmplă cu criptarea end-to-end? Criticii avertizează că inițiativa ar deschide ușa supravegherii mesajelor private și ar submina confidențialitatea.

Propunerea Uniunii Europene de a combate materialele cu abuz sexual asupra copiilor (CSAM) a reaprins, în toamna lui 2025, o dispută veche: cum protejezi minorii online fără să deschizi ușa spre supravegherea mesajelor private și fără să subminezi criptarea end-to-end. Inițiativa, poreclită „chat control”, a intrat într-un blocaj la nivelul Consiliului UE după valul de critici din partea organizațiilor pentru drepturi digitale, a companiilor tech și a unor guverne care văd în scanarea obligatorie a mesajelor un precedent periculos.

În forma împinsă în 2025 de președinția daneză a Consiliului, textul reintroduce „ordine de detecție” care pot obliga platformele să scaneze conținutul – inclusiv pe servicii cu criptare – prin așa-numitul „client-side scanning”. Susținătorii spun că astfel ar fi depistate imagini și clipuri CSAM; criticii avertizează că, tehnic, asta înseamnă o breșă permanentă în confidențialitatea comunicării, scrie Euroactive.com.

Ce prevede pe scurt proiectul și unde se rupe firul

Arhitectura propusă permite autorităților să ceară platformelor scanarea conținutului pentru CSAM „cunoscut” (după amprente/hashi) și „necunoscut” (prin algoritmi de detecție), cu autorizare judiciară. Versiunile recente au scos din sfera scanării textele și audio pentru „grooming”, dar au păstrat ideea de verificare a imaginilor și linkurilor, inclusiv pe servicii criptate. Pentru critici, diferența este de nuanță, nu de fond: client-side scanning subminează însăși promisiunea criptării end-to-end.

Obiecțiile sunt juridice și tehnice deopotrivă. Organizații precum EDRi, EFF și coaliții pro-criptare arată că scanarea preventivă și generalizată contravine dreptului la viață privată și proporționalității, iar avizele serviciilor juridice ale UE au pus sub semnul întrebării compatibilitatea unor articole cu Carta Drepturilor Fundamentale. În plus, experții atrag atenția că „spargerea” criptării pentru toți utilizatorii afectează și jurnaliști, avocați, activiști sau companii, nu doar infractorii vizați.

Cine susține, cine se opune și de ce s-a blocat negocierea

Taberele din Consiliu sunt împărțite. Unele state – printre care Danemarca, Franța sau Suedia – împing pentru măsuri mai dure, argumentând că protecția copiilor cere instrumente mai intruzive. Altele – Germania, Polonia și alții – au ridicat rezerve ferme privind legalitatea și eficiența unei scanări obligatorii, iar opoziția lor a dat peste cap calendarul unei decizii politice. În ultimele zile, presiunea publică și luările de poziție ale industriei au cântărit în amânarea unui vot, semn că nu există încă o majoritate clară.

Pe frontul companiilor, semnalele sunt neobișnuit de unitare: de la servicii de mesagerie criptată la furnizori de infrastructură, zeci de firme europene au avertizat că obligațiile de scanare – mai ales pe dispozitiv – ar crea un precedent global și ar slăbi securitatea tuturor. Conform Tech Radar, platforme ca Signal au mers până la a spune că ar părăsi piața decât să implementeze „software tip spyware” pe telefoarele utilizatorilor.

Protecția copiilor vs. confidențialitatea tuturor: există o cale de mijloc?

Susținătorii proiectului invocă amploarea fenomenului CSAM și limitele instrumentelor actuale, insistând că „scanarea țintită” cu mandat ar aduce rezultate fără a institui supraveghere în masă. Criticii răspund că, odată ce creezi mecanismul tehnic de scanare pe un terminal, acesta poate fi extins sau deturnat – iar istoria securității informatice arată că „ușile” tehnice nu rămân deschise doar pentru cei bine-intenționați. În plus, spun ei, erorile algoritmilor pot produce alarme false și pot lovi utilizatori nevinovați.

Dincolo de clișeul „crypto wars”, dezbaterea actuală e despre încrederea în infrastructura digitală a Europei. Orice soluție care cere excepții la criptare riscă să slăbească economia, instituțiile și cetățenii pe care pretinde că îi apără. Pe termen scurt, mingea rămâne la Consiliul UE: fie găsește un compromis care să respecte criptarea, fie dosarul rămâne blocat până când se conturează o formulă care protejează copiii fără a transforma conversațiile private într-un teritoriu supravegheat.