De ce se mișcă ceasurile în sens orar și nu invers: Explicația relativității din spatele existenței umane

Mișcarea acelor unui ceas în sens orar pare un lucru de la sine înțeles, dar această convenție nu este dictată de vreo lege a fizicii, ci de evoluția istorică a măsurării timpului, după cum vei afla în cele ce urmează.

Rădăcinile acestui fenomen se regăsesc în modul în care au fost utilizate cadranele solare în emisfera nordică.

Soarele se deplasează de la est la vest pe cerul sudic în emisfera nordică, determinând astfel mișcarea umbrei unui cadran solar de la vest la est. Această traiectorie a fost preluată de ceasurile mecanice din cele mai vechi timpurri, stabilind astfel sensul de rotație al acelor.

Cum au evoluat dispozitivele de măsurare a timpului

Primele cadrane solare despre care se știe datează de peste 3.500 de ani, fiind folosite în Egiptul Antic. Mult mai târziu, în jurul anului 725 e.n., în China a fost inventat primul dispozitiv mecanic de măsurare a timpului.

Meghan Markle, o nouă imagine cu cei doi copii. Cu cine seamană micuții, mulți au fost surprinși când au văzut fotografiile

De ce se lasă casa în timp. Semne că fundația are probleme și ce e de făcut

Între timp, în Europa, ceasurile cu mecanisme cu roți dințate și greutăți au fost dezvoltate între anii 1270 și 1300 în regiuni din nordul Italiei și sudul Germaniei, scrie IFL Science.

Chiar dacă aceste ceasuri nu semănau neapărat cu cele moderne, ele au fost influențate de modul în care funcționau cadranele solare.

Deoarece majoritatea acestor inovații s-au produs în emisfera nordică, unde umbrele cadranelor solare se mișcă în sens orar, această convenție a fost preluată în designul ceasurilor moderne.

Ar fi putut fi diferit?

Dacă primele ceasuri mecanice ar fi fost inventate în emisfera sudică, unde umbrele cadranelor solare se deplasează în sens opus, atunci mișcarea acelor ceasului ar fi putut fi stabilită în sens antiorar.

Exemplul ne arată, fără dar și poate, modul în care tradițiile, geografia și cultura influențează percepția umană asupra unor concepte fundamentale, cum este direcția timpului.

Mai mult, modul în care oamenii conceptualizează timpul poate varia în funcție de limba în care scriu. Studiile sugerează că persoanele care folosesc sisteme de scriere de la stânga la dreapta, precum engleza sau majoritatea limbilor europene, tind să perceapă timpul ca deplasându-se în aceeași direcție.

În schimb, cei care citesc de la dreapta la stânga, cum ar fi arabii sau evreii, pot vizualiza trecerea timpului invers.

Fenomenul demonstrează, dacă mai era necesar, cât de mult aspecte aparent fundamentale ale realității sunt, de fapt, determinate de convenții culturale și istorice. Cu alte cuvinte, ne arată cât de subiectivi suntem și, implicit, relativitatea existenței noastre.