De ce se bucură atât de mult câinele tău când te vede, conform cercetătorilor. Se pare că există o explicație științifică pentru asta
Reîntâlnirea cu patrupedul tău este mereu un moment plin de entuziasm: alergături în cerc, lătrat vesel și coada care se mișcă asemenea unei elice.
Dincolo de emoția evidentă, acest comportament are explicații biologice, psihologice și chiar chimice, care arată de ce câinii dezvoltă legături atât de puternice cu oamenii.
Atașamentul canin, similar celui dintre copil și părinte
Cercetările arată că prietenii noștri necuvântători formează atașamente față de îngrijitori comparabile cu cele ale bebelușilor față de părinți.
Un studiu celebru din anii ’60, realizat inițial pe copii de psiholoaga Mary Ainsworth, a fost ulterior adaptat pentru câini.
Rezultatele au demonstrat că aceștia își recunosc proprietarii și se comportă diferit la revederea cu ei decât în preajma străinilor, prin gesturi afectuoase precum împingeri blânde cu botul sau apropierea de corpul omului, scrie Popular Science.
Memoria joacă un rol esențial în aceste manifestări. Deși memoria de scurtă durată la câini este limitată, cea de lungă durată le permite să rețină mirosuri, voci sau experiențe specifice.
Ei dispun atât de memorie asociativă, prin care leagă stimuli aparent neutri de experiențe pozitive (zornăitul zgardei asociat cu plimbarea), cât și de o memorie episodică rudimentară, ce îi ajută să rețină evenimente concrete, precum locul unde a fost ascunsă o recompensă.
Miros, auz și chimia emoțiilor la câine
Câinii își folosesc în primul rând mirosul atunci când își regăsesc stăpânul. Un experiment condus de Emory University în 2012 a arătat că partea creierului asociată cu anticiparea recompenselor se activează mai puternic atunci când animalele percep mirosul unei persoane familiare.
Ulterior, recunosc vocea și chiar anumite cuvinte, precum „plimbare” sau „gustare”. Deși vederea nu este la fel de dezvoltată, studiile indică faptul că pot distinge chipuri cunoscute de cele necunoscute.
Un alt factor cheie este oxitocina, supranumită „hormonul iubirii”. Atât câinii, cât și oamenii secretă această substanță atunci când se privesc în ochi sau interacționează afectuos.
Nivelurile crescute de oxitocină întăresc legătura emoțională și creează o buclă de recompensă reciprocă: mai multă afecțiune, mai multă apropiere, mai multă bucurie.
În plus, reacțiile de tip „zoomies”, acele sărituri haotice și jucăușe, sunt adesea o descărcare de energie acumulată și un semn clar de fericire.
Percepția timpului și anxietatea de separare
Deși câinii nu pot măsura timpul ca oamenii, au un ritm biologic intern și un simț al rutinei. Ei recunosc momentele obișnuite ale zilei și pot manifesta reacții mai intense după perioade lungi de absență a stăpânului.
Totuși, atunci când manifestările la revedere sunt exagerat de puternice și însoțite de stres, este posibil ca animalul să sufere de anxietate de separare, o tulburare care necesită atenție și, uneori, tratament.
În cele mai multe cazuri însă, exuberanța câinelui tău la reîntâlnire este pur și simplu dovada că viața lui este mai frumoasă alături de tine. Iar fiecare salt, rotire sau privire jucăușă confirmă legătura unică dintre om și cel mai bun prieten al său.