De ce să nu-ți cumperi o mașină cu actualizări software de performanță. Modelele care se vând mai greu peste câțiva ani
Mașinile moderne au ajuns să semene mai mult cu niște telefoane pe roți, iar producătorii profită de asta ca să îți vândă „performanță” și opțiuni prin actualizări software. Pe termen scurt pare cool să plătești din aplicație pentru câțiva cai putere în plus sau pentru un pachet de asistență la condus. Problema apare când vrei să vinzi mașina peste 3–5 ani și descoperi că o parte bună din aceste upgrade-uri nu valorează absolut nimic în ochii dealerilor sau la licitații, pentru că pur și simplu nu se transferă la următorul proprietar.
Într-o piață în care oricum mașinile electrice și high-tech se depreciază mai rapid decât cele clasice, riscul să arunci bani pe software care dispare odată cu contul tău nu mai e deloc teoretic. Studiile iSeeCars arată deja că EV-urile pierd, în medie, aproape 60% din valoare în cinci ani, mai mult decât mașinile pe benzină sau hibride . Dacă peste asta mai adaugi și opțiuni software „evaporate” la revânzare, pierderea devine și mai dureroasă.
Cum îți poate strica software-ul valoarea de revânzare
În lumea dealerilor și a licitațiilor, prețul unei mașini nu se stabilește emoțional, ci după tabele, algoritmi și istorice de tranzacții. Platforme precum Manheim și alte sisteme de evaluare iau în calcul dotările fizice și opțiunile care sunt vizibile și utilizabile pentru următorul proprietar. Dacă un upgrade software nu rămâne legat de mașină, ci de contul tău sau de un abonament lunar, pentru ei e ca și cum n-ar exista.
Exact aici se face diferența între două tipuri de actualizări:
- opțiuni legate de VIN, care rămân permanent pe mașină și pentru următorul proprietar
- opțiuni legate de cont sau abonament, care dispar când tu nu mai plătești sau când îți ștergi contul
Un exemplu pozitiv este Tesla Full Self-Driving (FSD) în varianta cumpărată definitiv. În mod normal, FSD rămâne legat de mașină și se transferă automat la următorul proprietar, lucru confirmat inclusiv de comunitatea Tesla; doar în anumite ferestre promoționale Tesla a permis transferul FSD de pe o mașină veche pe una nouă, dar chiar și atunci funcția era tratată ca un atribut al vehiculului, nu al persoanei . În astfel de cazuri, dealerii includ FSD în preț, pentru că știu că următorul cumpărător îl poate folosi.
La polul opus ai abonamentele pur software, cum au încercat să facă unele branduri cu scaune încălzite sau funcții de confort. BMW a stârnit un scandal serios când a testat ideea de a taxa lunar activarea încălzirii în scaune, deși hardware-ul era deja montat în mașină, ca „feature on demand”. După reacții negative și rezultate slabe, marca a anunțat că renunță la acest model de business pentru astfel de funcții . Cercetările Cox Automotive arată de ce: majoritatea clienților consideră abonamentele pe dotări auto prea scumpe și fără sens, iar tranziția la „features on demand” va fi un drum foarte greu pentru producători .
Pentru piața de second-hand asta înseamnă ceva foarte simplu: dacă un dealer nu poate garanta că următorul proprietar va avea acces la funcția respectivă fără bătăi de cap, nu o va valoriza la evaluare. Tu poți să fi plătit mii de euro pe un pachet de performanță sau un asistent avansat, dar dacă e legat de contul tău și nu se transferă clar, la trade-in primești zero lei în plus.
Ce fel de actualizări software merită banii tăi
Ca să nu ajungi în situația asta, ar trebui să te uiți la upgrade-urile software cam cum te uiți la o instalație de gaz sau la un set de jante scumpe: întreabă-te dacă rămân cu mașina sau nu, și dacă pot fi dovedite clar la vânzare.
În primul rând, merită să te interesezi explicit dacă un upgrade este legat de VIN sau de contul tău. Mașinile care oferă pachete de performanță, autonomie extinsă sau funcții de siguranță ca opțiuni unice, plătite o dată și asociate definitiv cu mașina, sunt mult mai sigure pe termen lung. În momentul în care vinzi, poți demonstra prin factură, aplicație și raport de service că mașina are acel pachet, iar dealerul îl va vedea și în sistem.
În al doilea rând, e bine să fii sceptic cu abonamentele pure. Un pachet lunar de conectivitate sau de servicii suplimentare poate fi ok cât timp folosești intens mașina, dar nu te aștepta să recuperezi banii la revânzare. Din perspectiva pieței, un abonament este un cost de utilizare, nu o investiție în valoarea mașinii.
Mai există și o zonă gri: actualizări care aduc îmbunătățiri, dar nu sunt ușor de văzut la evaluare. De exemplu, o optimizare de management al bateriei sau un update de confort care nu apare clar în lista de dotări. Aici contează foarte mult cum îți documentezi mașina: orice factură, fișă de service sau printscreen din aplicație care arată clar că mașina are o anumită funcție te poate ajuta să negociezi un preț mai bun. Dar totul pornește de la premisa că funcția respectivă chiar rămâne disponibilă pentru următorul proprietar.
Cum alegi o mașină în 2025 ca să nu pierzi bani pe software
În contextul actual, în care EV-urile și mașinile foarte digitalizate au oricum o curbă de depreciere mai abruptă decât modelele clasice , alegerea unei mașini cu „software prietenos la revânzare” devine o formă de protecție financiară. Sunt câteva principii simple după care te poți ghida.
În primul rând, când configurezi o mașină nouă, încearcă să privilegiezi pachetele de echipare clasice, care includ atât hardware, cât și software, și care sunt clar trecute pe factură și pe fișa tehnică. Un pachet „Tech” sau „Safety” care aduce radar, camere și software de asistență va conta în continuare și peste cinci ani, atât timp cât totul e integrat și vizibil în sistemele de evaluare.
În al doilea rând, evită să plătești sume mari pentru boost-uri de performanță strict software dacă nu ai confirmarea că sunt legate de VIN și rămân active pentru toți proprietarii. Un plus de 50–100 de cai putere activat din aplicație poate părea tentant, dar dacă producătorul îl tratează ca abonament sau îl poate „tăia” la un reset de cont, la revânzare vei fi singurul care a beneficiat de el.
În al treilea rând, când cumperi o mașină second-hand, ar trebui să întrebi clar ce funcții rămân pe mașină după schimbarea proprietarului. Cere să vezi, dacă se poate, o fișă printată din service sau din aplicația oficială a producătorului, în care să fie listate pachetele active. Dacă vânzătorul îți promite verbal că „are toate opțiunile plătite” dar nu poate demonstra că sunt și transferabile, e prudent să nu plătești în plus doar pe baza acelei promisiuni.
Nu în ultimul rând, uită-te la tendințele din piață. Unele branduri deja dau înapoi la capitolul „abonament pe dotări”, tocmai pentru că reacția clienților este negativă și veniturile suplimentare nu sunt pe măsura riscului de imagine . Altele, în schimb, împing agresiv modelul de software pe abonament. Dacă îți iei o mașină de la un producător din a doua categorie, ar trebui să pleci de la ideea că o parte din banii dați pe software nu îi vei mai vedea niciodată înapoi.
Pe scurt, nu software-ul în sine e problema, ci felul în care este legat de mașină sau de tine. Atâta timp cât te interesezi dinainte ce se întâmplă cu el la revânzare, documentezi tot și ești atent la distincția dintre „opțiune permanentă” și „abonament”, poți profita de avantajele actualizărilor fără să-ți dinamitezi valoarea de revânzare peste câțiva ani.