De ce putem să „gustăm” cu pielea și care este explicația științifică

Noi cercetări sugerează că pielea umană are capacitatea de a detecta substanțele amare, la fel ca limba. Acest fenomen este posibil datorită receptorilor de tip 2 ai gustului (TAS2Rs), descoperiți anterior în diverse părți ale corpului, inclusiv în colon, stomac și căile respiratorii superioare. Studiul recent condus de biologii de la Universitatea de Știință din Okayama oferă detalii despre rolul acestor receptori la nivelul pielii și despre mecanismele prin care protejează celulele de substanțele potențial toxice.

Cum funcționează receptorii gustativi din piele?

Receptorii TAS2Rs din celulele pielii, mai exact din keratinocite, sunt activați la contactul cu substanțe amare, cum ar fi feniltiocarbamida (PTC), un compus utilizat frecvent în studiile despre genetica gustului. Când acești receptori detectează o astfel de substanță, declanșează producerea unor transportori ABC, care elimină compusul toxic din celulă.

Pentru a testa eficiența acestui mecanism, cercetătorii au introdus o substanță colorantă vizibilă, care putea fi excretată printr-un anumit transportor ABC. În momentul în care celulele au fost tratate cu verapamil, un inhibitor al acestui transportor, eliminarea colorantului a fost blocată, ceea ce a confirmat rolul acestor receptori în protejarea celulelor împotriva acumulării de substanțe nocive.

Acest mecanism are o logică evolutivă clară: la fel cum receptorii amari de pe limbă ne ajută să evităm alimentele potențial toxice, receptorii din piele ar putea oferi un sistem de protecție împotriva compușilor dăunători din mediul înconjurător. Pielea este expusă zilnic la numeroase substanțe chimice, inclusiv poluanți, toxine și agenți iritanți, iar această capacitate de a recunoaște și de a elimina rapid compușii nocivi poate fi un avantaj crucial pentru sănătatea celulelor epiteliale.

Protecția împotriva toxinelor și implicațiile medicale

Această descoperire susține ideea că receptorii TAS2Rs joacă un rol esențial în apărarea celulară. Când acești receptori sunt activați, celulele pielii devin mai rezistente la expunerea la toxine. Spre exemplu, experimentele au arătat că celulele tratate cu un nivel toxic de antihistaminic au avut rate de supraviețuire mai mari atunci când receptorii lor amari au fost stimulați în prealabil.

Această constatare sugerează că activatorii inofensivi ai receptorilor TAS2Rs ar putea deveni tratamente utile pentru eliminarea substanțelor toxice din piele. De exemplu, cremele sau scrub-urile cu compuși amari ar putea îmbunătăți protecția pielii împotriva agenților dăunători. Acest lucru deschide noi posibilități în domeniul dermatologiei, unde cercetătorii ar putea dezvolta produse cosmetice și tratamente terapeutice bazate pe această proprietate naturală a pielii.

Mai mult, aceste rezultate pot avea implicații și în alte domenii medicale. De exemplu, dacă receptorii TAS2Rs pot fi activați pentru a ajuta la eliminarea toxinelor, ei ar putea fi vizați în tratamente pentru afecțiuni ale pielii cauzate de expunerea la substanțe chimice nocive sau chiar de infecții bacteriene și virale. Studiile viitoare ar putea investiga dacă activarea artificială a acestor receptori poate accelera vindecarea rănilor sau poate oferi protecție împotriva efectelor nocive ale radiațiilor ultraviolete.

Posibile implicații pentru sănătatea generală

Această cercetare ridică întrebări interesante despre modul în care pielea interacționează cu mediul înconjurător. Dacă receptorii gustativi ai pielii joacă un rol activ în detectarea și eliminarea toxinelor, ar putea exista și alte mecanisme senzoriale pe care nu le-am descoperit încă. Pielea este cel mai mare organ al corpului și joacă un rol esențial în menținerea homeostaziei, protejând organismul de agresiunile externe.

În plus, descoperirea acestor mecanisme ar putea oferi o explicație pentru sensibilitatea diferită a pielii la anumite substanțe. De exemplu, unele persoane sunt mult mai sensibile la anumite creme sau parfumuri, iar acest lucru ar putea avea legătură cu activitatea receptorilor TAS2Rs. Cercetările viitoare ar putea investiga dacă sensibilitatea cutanată este influențată de variațiile genetice ale acestor receptori.

Pe măsură ce studiile continuă, această descoperire deschide noi direcții de cercetare în dermatologie, farmacologie și neuroștiințe, oferind o mai bună înțelegere a modului în care pielea noastră reacționează la mediul înconjurător. Poate că într-un viitor nu foarte îndepărtat, vom avea produse personalizate care să activeze selectiv acești receptori pentru a îmbunătăți sănătatea și protecția pielii.