De ce nu se găsesc aproape niciodată rămășițe umane în piramidele Egiptului antic – Un mister de mii de ani

Deși piramidele egiptene au fost construite ca morminte regale, rămășițele umane descoperite în ele sunt rare sau nu aparțin faraonilor vizați.

Piramidele egiptene sunt considerate în general morminte monumentale pentru faraoni, mai ales cele din perioada Vechiului Regat.

Totuși, descoperirile arheologice contrazic uneori această imagine idealizată. De exemplu, în Piramida neterminată a regelui Neferefre s-au descoperit oase ce par să-i aparțină, potrivit trăsăturilor fizice și datării cu carbon.

Oasele regelui Djedkare Isesi și ale fiicelor sale au fost, de asemenea, găsite în piramida sa de la Saqqara, scrie IFLScience.

Cu toate acestea, în multe alte cazuri, rămășițele descoperite fie nu aparțin faraonilor vizați, fie lipsesc cu desăvârșire.

În Piramida lui Djoser, cea mai veche piramidă cunoscută din Egipt, oasele găsite par să dateze fie dintr-o perioadă ulterioară, fie chiar mai veche decât domnia sa.

În piramida lui Menkaure (Mycerinus), datarea rămășițelor nu corespunde nici ea cu timpul vieții faraonului.

Trecerea de la piramide la morminte ascunse

O explicație parțială pentru lipsa mumiilor este schimbarea tradițiilor funerare. Începând cu perioada Regatului Nou, faraonii au preferat morminte săpate în stâncă, cum este Valea Regilor, unde a fost înmormântat și Tutankhamon.

Aceste morminte, mai ușor de ascuns și de protejat, au înlocuit treptat piramidele, considerate prea vizibile și vulnerabile.

Această tranziție a fost determinată nu doar de rațiuni religioase sau simbolice, ci și de realități practice: costurile uriașe ale construcției piramidelor și, mai ales, riscul permanent de jafuri.

După prăbușirea Vechiului și Mijlociului Regat, în perioadele intermediare, autoritatea centrală a slăbit, iar resursele pentru protejarea mormintelor regale au dispărut.

Jaful antic, o amenințare constantă

Piramidele, vizibile de la distanță și asociate cu bogății imense, au devenit ținte atractive pentru jefuitori. Un caz documentat îl reprezintă mărturisirea lui Amenpanufer, un mormântar și hoț de morminte din jurul anului 1110 î.e.n., care a descris cum a spart sarcofagul unui rege acoperit cu aur și împodobit cu amulete, furând bijuteriile și arzând sicriul.

Declarația lui confirmă nu doar prezența bogățiilor în aceste morminte, ci și faptul că mulți dintre ei au fost jefuiți chiar la scurt timp după înmormântare.

Prin urmare, chiar dacă piramidele au adăpostit inițial mumiile regale, acestea au fost furate sau distruse în valurile repetate de jafuri care au urmat.

Astăzi, piramidele sunt simboluri ale eternității, dar în realitatea istorică, ele au fost adesea vulnerabile în fața instabilității politice și lăcomiei omenești.

De aceea, mumiile lipsesc din cele mai multe piramide, nu pentru că nu au existat, ci pentru că au fost jefuite, distruse sau mutate de-a lungul unei istorii agitate de peste 4.500 de ani.